(te rog sa nu citesti acest articol daca nu ai de gand sa-l citesti de doua, trei, patru, cinci ori… te rog.)
Intins pe spate, pe jumatate dezbracat si constient:
Visul este destinul tau.
E ca si cum ai fi venit pe planeta asta cu o cutie de creioane. Poate ai o cutie de 8, sau poate una de 16.
Dar tot ce conteaza este ce faci cu creioanele. Este mereu decizia noastra cine suntem.
Cand nu am perceput si nu am inteles un lucru exceptional, vom considera ca nu este exceptional si vom merge mai departe. Ulterior insa, ne vom intoarce.
Pare ca oamenii merg prin somn in timpul starii lor de veghe si merg treji prin visele lor.
-Esti un visator?
-Da.
-Nu prea am vazut din astia pe aici de curand. Lucrurile au fost dure in ultimul timp pentru visatori. Se spune ca visarea e moarta, nimeni n-o mai practica.
-Nu e moarta. Doar a fost uitata. Scoasa din limbajul nostru. Nimeni n-o preda, asa ca nimeni nu stie ca exista.
Visatorul este condamnat la obscuritate.
O mie de ani sunt o clipa. Nu e nimic nou, nimic diferit. Acelasi model de fiecare data. Aceiasi nori, aceeasi muzica, acelasi simtamant interior de acum o ora sau de acum o eternitate. Nu e nimic aici pentru mine acum, chiar nimic.
Acum imi amintesc. Asta mi s-a mai intamplat inainte. De asta am plecat. Ai început sa-ti gasesti raspunsurile. Desi pare dificil, rasplata ramane mare. Exerseaza-ti mintea cat de mult posibil, stiind ca este doar un exercitiu.
Construim artefacte frumoase, rezolvam probleme, exploram secretele universului fizic. Savureaza ceea ce iti aduc simturile. Simte dragostea si tristetea, rasul, empatia, compasiunea si baga-ti amintirile emotionale in bagaj.
Îmi amintesc de unde vin si cum devin om. De ce pierd timpul pe aici. Si acum plecarea mea finala este programata.
Pe aici. Viteza de evadare. Nu doar eternitatea, ci infinitatea.
A aparut presupunerea ca nu poti sa intelegi viata si, in acelasi timp, sa o si traiesti. Si cand cineva isi da seama ca cineva este o figura de vis… intr-un vis al unei alte persoane; asta inseamna cunoasterea de sine. Tu nu te-ai intalnit pe tine inca. Dar avantajul de a te intalni cu altii intre timp este ca unul dintre ei te poate prezenta tie insuti.
Ne-am reintalnit la bar. Acelasi bar. Inca fumezi (n-am inteles niciodata de ce), eu inca te iubesc. Nici tu nu ai inteles. Si nu ai ce face. Nu e o poveste, nu e drama, e realitate. Chiar daca visez, e realitate. Nu trebuie sa plangi, sa te eschivezi sau sa motivezi. E suficient sa fumezi in continuare tacticos si sa ma lasi sa ma intorc pe partea dezgolita.
Continui… Continui sa ma gandesc ca ma trezesc, dar sunt inca intr-un vis. Pare sa continue la nesfarsit. Nu pot iesi din el. Vreau sa ma trezesc intr-adevar. Cum te trezesti cu adevarat?
Numar pana la 5 sa adorm, sa ma trezesc din vis:
1… 2… 3… 4…
am citit deja de trei ori si inca am impresia ca am omis ceva…
Eu sunt de parere ca multi viseaza dar le e rusine sa recunoasca. Se poarta rigidul vara asta.
am impresia ca unii sunt tare pupincuristi…
visul este esential sanatatii
Cred că sentimentele au culori bine definite. Cred, că sunt de fapt, foarte, foarte multe culori pe care încă nu le ştim, multe stări noi, nedefinite încă, la început puţin gri, apoi, încet adunându-se într-o oarecare culoare. Sau pot fi la început dureros de vi, ca apoi, încet să se estompeze în gri…Dar oare natura se inspiră din noi, sau noi din natură ? Natura a inventat culorile, sau noi ? Cine ne-a spus că natura e verde ? Dacă pentru natură verde, e de fapt o cu totul altă culoare ? Dacă ar trebui să privim totul invers ? Infinitul…Cer si Pamânt …două linii paralele ce se caută mereu şi tot ce poţi cuprinde în cuvântul Viaţă ! Ce mă sperie e faptul că s-ar putea ca Noi, să fim un simplu gând imaginat de Alţii, de Univers..un gând împovărat uneori de amintiri care încă pot să ardă prezentul în care trăieşti..Când trăieşti cu speranţa că azi va fi şi mâine, că mâine va fi şi altădată, când mâine nu e ca azi, cum ar putea fi? Când crezi că tot ce te înconjoară va rămâne la fel, te înşeli, nicio secundă nu seamănă cu alta, niciun om nu e acelaşi cu cel de ieri, nici tu nu eşti tu şi gândul se schimbă şi visul e altul şi trezirea e grea, ţelul uneori dispare, poate clădeşti totuşi altul, poate renunţi, aştepţi o nouă zi, un nou vis, un nou TU…
lucrurile exceptionale sunt greu de inteles,si de multe ori preferam sa trecem peste ele decat sa incercam sa le intelegem…de multe ori nu ne mai intoarcem la ele si ajungem la un punct in care simtim ca ne lipseste ceva din viata,si ne intrebam ce anume..visarea nu se preda,nu se invata,vine de la sine,si de aceea va exista intotdeauna,desi mereu visatorii vor prefera obscuritatea,la care se auto-condamna.
cunoasterea de sine…..in fond,nu stiu in ce masura suntem ceea ce vrem,cat suntem ceea ce altii vad sau vor sa vada in noi…intotdeauna vom avea surpriza de a ne regasi pe noi in ochii celorlalti…practic,nu suntem decat reflectii ale imaginii noastre in ochii celor din jur,astfel incat in lumea asta exista mii de variante ale aceleasi persoane,ceea ce te face sa te intrebi care mai e oare realitatea…tocmai de aceea pentru multi visul e relitatea,si realitatea e visul din care vor sa se trezeasca….
nu stiu a cata lectura e…dar mai am de citit…:)
@dana – iar altii sunt rautaciosi… (oricum mi-a placut remarca ta, atat de concreta: visul este esential sanatatii). Totusi, am o intrebare: care vis(e)?
@cyborg & inna – sunt o multime de intrebari filozofice. Si poate multi traiesc cu impresia ca filozofia e o chestie care exista doar de dragul existentei. Parerea mea e ca nu e nici pe departe asa… E esential sa putem pune intrebari, este vital sa si gasim raspunsuri.
Va recomand cu toata convingerea filmul (din) care m-a(m) inspirat sa scriu articolul asta: Waking life.
Toate visele!Eu le prefer pe cele lucide…cand mintea iti e treaza si e totusi intr-o stare creatoare.
Waking Life devine interesant abia dupa ce trece de capitolul Existentialism (secventele cu proful de filosofie de la inceput). Partea aia ma enerveaza pentru ca sunt doar banalitati si mi se pare ca are ca scop sa convinga lumea ca Sartre= Existentialismul.
De multe ori privesc dincolo de aceasta lume…ce suntem noi de fapt? Parca stau si ma privesc de sus, ma vad mergan,fugind, vorbind, etc si cum fac eu toate `cele? Menirea noastra e sa Il slujim pe Dumnezeu sau sa trecem pur si simplu prin acest ciclu,numit viata..la care am fost supusi cum e supus un cobai la teste? Totusi, “sa ne bucuram de viata” ,nu? Dar trebuie sa existe un scop pentru care existam..CE suntem noi de fapt?:| Cred in Dumnezeu si nu ma ndoiesc k El exista…dar,pt mine exista si un “dar” un “parca” ,un “sau”. Sunt total confuza din acest p.d.v ..si prefer sa nu ma mai gandesc..:)
PS: Lau,esti adorabil…:P
@Cromleck – nu am trait cu impresia ca Waking Life ar incerca sa convinga pe cineva de ceva.
@Diana.dya – daca crezi in existenta lui Dumnezeu e foarte bine. Indoiala si confuzia… ei bine, toti avem parte de ele. Nu trebuie sa ne speriem de ele.
Mersi pentru compliment. Ma simt flatat si, in consecinta, voi avea o duminica frumoasa!
Pun pariu k ai multe “duminici frumoase”
Laurentiu, apreciez foarte mult modul tau de gandire si ma bucur ca am dat de tine.. virtual
.
“Dar avantajul de a te intalni cu altii intre timp este ca unul dintre ei te poate prezenta tie insuti.” cu asta m’ai dat gata!
@cyborg, foarte frumos ce ai scris!
Daca faptul ca m-ai intalnit, virtual, constituie o bucurie pentru tine, atunci si eu sunt bucuros. In concluzie, incet-incet instituim aici o familie mare si fericita (poate nu chiar fericita, dar bucuroasa sigur!)
am visat cum prietenu meu imi zicea ca pe 30 aprilie o sa mor.ma poate ajuta cineva sami spuna ce inseamna.va rog frumos
Nu stiu, dar nu cred ca ar fi cazul sa-ti faci probleme. Nu toate visele ‘inseamna’ ceva.
si daca fiecare Eu ce se cauta pe sine nu depaseste starea de vis?
fiecare vis inseamna ceva. poate un alt vis…poate terminarea lui, plecare sau venire, implicare sau abandon…
intr-un fel sau altul.
minunat:D
imi place foarte mult articolul asta…dar am si eu o intrebara ce faci atunci cand primesti nu o cutie cu 16 creioane, nici macar una cu 8 creioane, ci doar un singur creion, cum pot da culoare vietii mele, si cum pot da viata viselor mele?…:(
Ai dreptate. Ce am fi fara vise? Vise, sperante, iluzii. Visele ne ajuta sa evadam din cotidian. In vis reusesti intotdeauna sa fi asa cum iti doresti, asa cum vrei tu nu cum vor altii sa fi. Intr-o lume in care imginea e totul uitam cine suntem de fapt. Sau poate ca nu vrem sa ne descoperim, pentru ca ne este frica de ce am putea vedea. Incepem sa semanam din ce in ce mai mult cu niste roboti si uitam sa privim un rasarit de soare, o picatura de ploaie, uitam sa visam la ziua de maine.
Te-ai gandit sa scrii o carte? Mi-ar face placere sa o citesc.
Se pare ca in ultimul timp mai multa lume insista sa scriu o carte…
foarte tare….
deci ai putea scrie si o carte..de ce nu?…..am citit de 5 ori si as mai citi-o.din punctul meu de vedere sa visezi este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla…de multe ori ramai doar cu visul…atat.viata e cruda cu unii,astfel visul ne ajuta sa ne mai desprindem putin de realitatea macabra care ne inconjoara…