De la naftalina… [am eu ce am cu naftalina].

“[…] era o petrecere la ea la firma, si toti de acolo se comportau de parca eram de-al casei… asa ca nu m-am mirat prea tare ca stateam intinsi pe o canapea, in semiintuneric, cu o mana petrecuta in jurul mijlocului ei, aproape de san.

agitatie, ca intr-un film de razboi, persoane cu platouri in maini, incercand sa para frumoase sau se distinga prin ceva.

primul indiciu

se facuse tarziu, si ne-am ingrijorat fiindca nu anuntasem pe nimeni ca vom sta mai tarziu in ziua aceea. si, ca sa vezi, amandoi ne-am ingrijorat…

al doilea indiciu

ne-am asezat din nou, si atunci s-a intamplat ce nu ma asteptam sa se intample, ce nu ma gandeam sa se intample. fata din bratele mele se metamorfoza treptat intr-o fata cu parul castaniu, cu vopsea de femeie intinsa pe fatza (indicii care nu te vor ajuta cu nimic, decat pe tine - cat de frumoase sunt paradoxurile, nu?). atunci nu am fost socat cum dau sa se inteleaga aici, fiindca trecerea a fost atat de subtila incat nu realizam ce se intampla.

ultimul indiciu

ne indreptam spre casa, ne-am intalnit cu cineva, nu stiu cine erau respectivii, dar ii mentionez fiindca ne-am intalnit cu ei, si inseamna ca locul lor era acolo…

e un pat in fata. sunt cu mana deasupra unei fete bolnavicioase, si parca nu imi vine sa cred ca sunt acolo! se uita la mine, si nu sunt sigur daca este sau nu o fiinta umana. Nu am putere nici sa ma intreb daca imi faci asta doar ca sa ma testezi, doar ca sa vezi cat sunt de fidel. Te transformi in altcineva ca sa ma ispitesti si sa ma pui la incercare.

ma retrag din incapere, nu speriat, nu rusinat, ci stapan pe mine.

sunt afara acum si, haios, incerc sa-i spun acelei fete ca… imi pare rau dar “a gresit adresa”… si e haios fiindca scriu acest lucru pe un tricou cu insemne rock; niste prieteni in jurul meu, rad de mine… au motiv, oricum.

ajung in fata calculatorului si ma uit la palpairile portocalii ale messengerului, sperand ca esti acolo, sperand ca ma cauti, sperand ca astepti sa-ti spun ca testul tau “diabolic” a dat roade, sperand ca astepti sa te iau in brate si sa-ti spun cat de mult te iubesc chiar daca mi-ai pus pistolul la tampla, cu toate ca poate nu era nevoie…”

si m-am trezit. asa cum se trezesc personajele din filme. in pozitie inclinata, sprijinindu-ma pe maini. Nu erai langa mine, stim asta, dar sunt calm: in curand cineva va fi, aici, langa mine.