Au fost din belsug in Oradea in ultimele zile. Si, din pacate, oricat de mult as fi eu pasionat dupa “mama natura dezlantuita”, nu tot timpul se termina cu bine.
Insa nu despre tunetele din exterior vreau sa vorbesc, ci despre cele din interior. Si anume, ce m-a deranjat si suparat foarte tare in ultimele zile:
1. boala
2. situatiile fara iesire
3. nepasarea unora si a tuturor
4. celule scurtcircuitate
5. persoanele care au uitat de ele pentru altii
6. persoanele care au uitat total de ele pentru altii
Oricum… (aproape) dupa orice furtuna iese si soarele… (vai de locurile unde furtunile nu inceteaza niciodata!)
Ce melancolie a trezit în mine furtuna pe care te-ai supărat. La Oradea am iubit
… şi castanii, ploaia şi furtunile de la începutul verii. Sigur, nu cu urmări grele.
Furtuni şi ploi cu broscuţe, fulgere, stropi mari de apă….
Persoana/ele (5,6) cred că sunt singure. Această stare (de durată sau moment) se manifestă prin această “dizolvare” în a fi util cuiva. Îţi pui direcţie vectorului existenţei (mai rar deschid eu camera secretelor,dar..)
Sper că am înţeles bine mesajul de la 5,6, dar dacă o dau în baltă: Zâmbiţi – e numai femeie
Am uitat! (şi pentru că esenţa gândului unei femei stă în P.S.)
P.S. Îmi este tare dor de Oradea!
Cine sunt eu sa-i judec pe cei de la 5 si 6? Nu-i judec; nu stiu daca sunt sau nu singuri.
Daca totusi s-au pierdut undeva pe drum, sunt convins ca se vor regasi. Pentru ca ceea ce fac, fac dintr-o mare dragoste (poate doar de ei inteleasa).
Laurentiu, din cate mi-am dat seama, esti mult mai optimist decat mine. Poate am eu ghinion sau sunt mai pragmatica, insa eu cred ca astfel de situatii sau sentimente le traim majoritatea dintre noi aproape in fiecare zi.A fost o perioada cand am fost una din persoanele de la 6. Sper sa devin mai inteleapta si sa nu mai fac aceasta greseala -e o pierdere de vreme in care poti sa “pierzi” multe lucruri sau persoane dragi.
1. boala-vine,pleaca,poate lasa in urma cate ceva,dar de cele mai multe ori,dupa ce iti trece,aproape uiti ca ai fost bolnav.
2. situatiile fara iesire-au intotdeauna o luminita la capatul unor coridoare luuuuuuungi si APARENT interminabile,so,au iesire.
3. nepasarea unora si a tuturor-si noi(subsemnatii,persoanele aici adunate) suntem nepasatori cateodata,de ce nu am accepta sa fie si altii?
4. celule scurtcircuitate-daca celula scurtcircuitata face parte din tesutul nervos,adica este un neuron,e de rau…in rest celelalte celule se regenereaza,unele mai repede,altele mai incet.daca insa e vorba de o celula dintr’o inima,care odata sucrtcircuitata,nu se mai regenereaza si o mentionezi cu sens figurat,situatia se complica rau…nu doar ca iti pierzi inca putin din increderea celor din jur(in cazul tau de sex feminin,in al meu de sex masculin),dar iti lasa si un gust amar toata povestea si iti vine sa iti bagi picioarele la modu’ grav si asa moare celula scurtcircuitata anterior…
5. persoanele care au uitat de ele pentru altii-aaceste persoane(din categoria carora fac si eu parte,ca si altele pe care le cunosc)sunt fie foarte indragostite aproape de orbire,fie foarte proaste pentru ca niciodata nu trebuie sa pui problemele altuia mai presus de ale tale,e de rau…
6. persoanele care au uitat total de ele pentru altii-aici situatia e in metasstaza.atat pot sa zic.
eu cred ca sunt exceptia de la natura…daca pot spune asa…ploaia mie imi da o stare de liniste contopita cu meloancolie.dar nu melancolie la propriu,o stare din care nu as vrea sa ies deloc.iar in majoritatea zilelor cu soare e exact invers sunt suparata si nesociabila.
boala, eu cred ca e motivul pentru care majoritatea persoanelor se inchid in ele…situatiile fara iesire,sunt foarte multe dar asa cum spune si alexis au o luminita la capatul tunelului.Nepasarea face parte din activitatile zilnice a unora,pur si simplu ei nu se gandesc la ceilalti,iar persoanele care uita de ele pentru altele tind sa cred ca sunt prea oarbe pentru a vedea ceea ce se intampla,iubesc prea mult pentru a se mai gandi si la ei…nu mai iau in considerare nevoile proprii.