….ceva oboseala prin zona… ceva, nu am zis foarte….un ventilator care imi bate in urechea dreapta, cu intermitente ce-i drept… dar ma mai racoreste, ma mai trezeste; inrautateste oare? cam… penultima zi pe aici… asta-i atmosfera in care ma gasesc, sau ma aflu? sau m-am saturat? sau sunt derutat cumva? eu, derutat? n-as spune asta …. derutat esti atunci cand nu stii ce vrei… nu atunci cand stii ce vrei si nu se poate… nu?teorii…

oricum…. deasupra tuturor e sentimentul care incalca orice reguli sau teorii precum tornada de care-ti aminteam odinioara sau timpul in fasa caruia nu prea multe rezista… sentimentul e cel ce invinge timpul, senzatia…cum as putea sa nu mai simt, cum as putea sa ignor totul?! nu pot, nu vreau, pur si simplu nu ma mai intreb….doar ma transform in monstrul care renunta la sentimente pentru binele patriei…nu ma transform, de fapt…ma pacalesc… asta facem toti: ne pacalim frumos…

cineva m-a intrebat intr-o zi: o iubesti? si m-am simtit Gheorghidiu intrebat de acel personaj interesant din ‘ultima noapte…’…ce intrebare stupida…! nici macar nu m-am stresat sa raspund… unele lucruri pe care le avem, pur si simplu nu pot sa le apartina si altora… e ca si cum ne-am naste din acelasi element unic… insolubil …suntem aceeasi esenta imprastiata in spatiul real… si dragostea noastra e esenta noastra, exact cum ai spune ca suntem din ‘fier’ sau ‘porcelain’…
poti sa simti aroma unei imbratisari intr-un loc atat de galben, atat de verde?!…poti?
toate vorbele, toata filozofia si psihologia cuvintelor mele in slujba unui sarut plin de dragoste…
timpul va trece si noi ne vom fi iubind astazi…