[...]e demult cand am inceput sa scriu aceste randuri. nu si pentru petrecaretii care probabil la ora aceasta simt doar gustul gradelor alcoolului arzandu-le gatlejul si zvarcolindu-se pe ritmuri de piese romanesti hazlii prin forma si patetice prin continut.
probabil putini ar fi de acord cu faptul ca scriu, si da, marturisesc, sunt in urma cu datoriile fata de X, Y si de pitoreasca Romanie. dar unele lucruri se primesc neconditionat, unele lucruri le meritam fara a face ceva deosebit, poate doar invidiosi pe cei care nu vor avea niciodata parte de ele. dar nu invidia-ti o caut, ci atentia, asupra lucrurilor care te determina sa te comporti altfel decat o faci de obicei, de luni pana vineri, sau de joi pana luni…
cum ai putea explica faptul ca o persoana te poate determina sa creezi? sau creatia exista, iar persoana e cea care te descatuseaza? creatia, in acest caz, nu este o insiruire de metafore, ci de marturisiri… marturisesc asta, declar asta, cred asta. uneori suna metalic sau rozaliu fiindca senzatiile nu capata forma lor interioara. nu poti sa exprimi in cuvinte efectul ridicarii sprancenelor, un suras incipient sau o privire pofticios de moderata. mi-e somn, recunosc, dar somnul e avocatul realitatii aparente. ma tine, pur si simplu, treaz.
care e problema ca spun da sau nu in 10 cuvinte? ca nu pot dormi linistit daca nu spun ‘te iubesc’ prin cuvinte si sintagme care sa te scoata din anonimat… sa vorbesti, sa rostesti poate deveni simplu la un moment dat. nu si sa te hotarasti. mai slab daca ma voi lauda cu slabiciunile tale sau mai puternic daca am sa-ti imprastii frumusetea ca pe un pumn de papadii? te rusinezi de inspiratia mea sau de marturisirea mea. tu… nu, stiu asta. restul au parerea lor. sa le-o respectam ca ne citesc si ne iubesc. multi dintre ei ne si respecta totodata. sa apreciem asta si sa le uram in cor ‘noapte buna’!
Eh, asta e o stare pe care o văd rar pe aici dar atunci când se întâmplă, recunosc, mă delectez cu fiecare gram din ceea ce citesc. Îmi place ideea cu scosul din anonimat. Şi păpădiile, o slăbiciune.
Stii (si daca nu stii, tocmai ai aflat) ca ma bucur de fiecare data cand vii pe aici.
e narcisist din partea cuiva sa spuna ca atunci cand creeaza sa inspirat numai de la el…insa nu e mereu neaparat nevoie sa te inspiri de la cineva,decat doar daca e o persoana foarte nteresanta
si chiar si unele personaje din carti care au avut vieti extraordinare te pot inspira,insa daca vezi o persoana vie ca face lucruri minunate impactul va fi mai puternic si evident ca si creatia va fi mai reusita,inspirandu te de la acea persoana…
Inspiratia exista in fiecare (intr-o masura mai mica sau mai mare). Personal cred ca trebuie ‘zgandarita’ ca sa se si materializeze. Muza, oricare ar fi ea, este cel putin la fel de importanta [precum pompele folosite la extragerea titeiului].
Creatorul este 0 fara inspiratie
Bine, bine, dar daca este SAH-PAT for all your life ?
Ca sa raspund la intrebarea asta, e nevoie de un articol nou…
Intr-adevar…be careful
Recunosc, e foarte important
Oricum, sfaturile pot doar sa te doara. Tu esti cel care trebuie sa faca miscarea castigatoare.