Se stie foarte bine ca, per ansamblu, romanii sunt priviti in lume ca un fel de ‘paria’. Ne afecteaza asta cand mergem ‘dincolo’, o simtim pe propria piele cand facem afaceri.
In acest context, nu pot sa nu ne bucure cazurile romanilor exceptionali, cei care au grija nu numai sa nu ne faca de ras, dar care chiar te fac sa te simti mandru ca esti roman.
Nu sunt un mare fan al boxului, insa pentru box am stat treaz pana la ora 6 dimineata pentru a-l urmari pe Lucian Bute in meciul pe care l-a sustinut in Canada pentru pastrarea centurii de campion mondial IBF. Felicitari cu aceasta ocazie pugilistului roman pentru performanta sportiva obtinuta!
Dar a fost un alt lucru care m-a impresionat mai tare: cea mai mare sala de hochei din Canada, arhiplina, aplaudandu-l in picioare pe ‘mioriticul’ nostru! Ceva incredibil! Lucian Bute este in Canada un zeu! Cu siguranta nu am mai vazut asa ceva, si cu siguranta nu m-am mai simtit atat de roman pana acum.
Sportul a ‘comis-o’ din nou. Felicitari!
Mă bucur mult că ai revenit frumos
Eu ştii de cine am fost mândră? de echipa de diplomaţi şi jurişti care au câştigat la Haga litigiul cu Ucraina pentru Marea Neagră! O echipă cu media de vârstă 32 de ani, a reuşit să convingă justiţia intenaţională prin pledoarii de excepţie şi ţinută. Au avut admiraţia întregii opinii diplomatice europene şi nu numai.
Cât priveşte Lucian Bute, sincer, mă doare pe mine corpul când mai prind secvenţe la ştirile sportive. Cu toate că nu înţeleg nimic din logica acestui sport, îmi place şi mie victoria lui.
Dar cel mai mult mă bucură sentimentele de mândrie – de a fi român.
(*) Da, am vazut si eu meciul in direct, apoi in reluare si am avut acelasi sentiment de bucurie, de mandrie. Stiu ce inseamna o victorie, am facut sport 12 ani, stiu ce inseamna drumul pana la victorie …..M-a impresionat dragostea canadienilor pentru Romanul Nostru…..nu imi venea sa cred …si acuma simt nebunia de acolo…In schimb ce ma intristeaza este Hanescu…a catea oara, a avut meciul in mana si a catea oara….am zis da Doamne…..
Ma bucur ca ai revenit, incepusem sa ma ingrijorez!
E ciudat… nu m-am considerat niciodata un ‘patriot iesit din comun’. Ba uneori chiar cred ca faceam eforturi sa nu par ‘nepatriot’. Nici acum nu sunt ferm convins ca stiu ce inseamna ‘sa fii patriot’. Ei, nu astea sunt ciudate… ce este ciudat e ca atunci cand am fost plecat din tara, m-a cuprins o senzatie foarte interesanta, as putea sa-i spun ‘dor’. O senzatie de nepotrivire cu locul in care eram. Indiferent cat de mult mi-ar fi placut acolo, nu-mi gaseam locul.
In contextul asta, stau sa ma intreb oare daca obisnuinta cu locul in care te-ai nascut si unde ai crescut, are o foarte stransa legatura cu patriotismul.
Ma mai emotionez si-mi mai da o lacrima cand sportivii romani fac cate-o isprava in lume. Sau artistii… sau chiar politicenii. Sa fie oare emotiile astea ‘patriotism’? Sunt patriot, sau sunt doar o persoana care s-a nascut si a crescut in Romania?
Mai, la noi chestia cu patriotismul se cam ia in deradere. Nu prea mai sunt patrioti, iar daca vrei sa te convingi, intreaba veteranii cu care te intalnesti, cum sunt tratati…in cel mai bun caz cu indiferenta..
Da, ma intreb daca sunt patriot…..dar cand aud de ispravile romanilor pe dincolo, mi se face rusine si bag capul in pamant ca strtul….cu ce sa ma laud….sau ce imi ofera tara asta incat sa imi dezvolte patriotismul…..cu indiferenta, cu preocuparea de a-si umfla buzunarele, nimic care sa ma stimuleze, cu meserii si cercetari apuse pentru care nu sunt fonduri, cu un sistem mancat de omizi….
Dar pot sa spun ca: m-am nascut in Romania, nu stiu daca aici e locul meu, am fost afara, m-am simtit prost ca sunt roman, am venit inapoi, nu am realizat nimic din ceea ce as fi vrut sa realizez pentru-ca e imposibil, ma bucur, da, la fiecare victorie a unui roman, oriunde ar fi el, imi place tara mea cu plaiurile mioritice si toate frumusetile muntilor, imi place marea, delta, dar….daca deschid ochii si urechile la ce aud si vad in jur….nu pot sa spun ca sunt patriot….cu cine si pentru ce? Decat sentimentul ca te lupti cu morile de vant…
Bine ai ‘grait’.
Vorba aia: ‘patriot, patriot… da pentru cine/ce?’
Măi, fraţilor, eu de XYZ ani încoace nu a fost nici o clipă în care să mă fi simţit prost că sunt româncă. Sunt nativ româncă, ortodoxă, născută înafara graniţelor Ţării, dar “am descoperit” românismul şi am devenit româncă la 17 ani – prin filieră ardelenească cu “profesori” olteni. Am învăţat în facultate limbă română literară, am citit literatură românească, am învăţat să iubesc moţii şi mormântul lui Iancu, am învăţat să nu-i iubesc pe unguri (una din cele mai bune pritetene îmi este o unguroaică), am luat ca Ahile putere din Carpaţi cu talpa piciorului, am văzut primul 1 decembrie după căderea regimului…
Acum… sărbătoresc 1 decembrie acasă, învăţ prunci să iubească Ţara, care este a noastră de facto, nu şi de iure, port tricolorul fără stemă oriunde. Vin Acasă de câte ori am ocazia, mi-i drag orice colţ de pământ şi oricare dintre voi. “Cu cine, pentru ce?” întrebaţi-ne pe noi, pe cei care nu avem Ţara şi numai visul…
Gata, patetismul, de regulă, nu mă caracterizează, numai că s-au atins strune care dor.
sorry licurici, dar traiesc de 40 de ani in tara asta (se fac anul asta) si am prins si perioada cu stema si aia fara stema. Inainte orice lucru marunt era ridicat la rang inalt, existau prieteni, invatam mai mult, citeam mai mult, ne doream mai mult. Si culmea ca uneori iti si reusea, mai cu greu dar si satisfactia era mai mare. Si apoi….’89….am vazut oameni arsi de vi, am vazut disperare, bucurie si speranta. Si? Am ramas cu ala fara stema. Pentru ce tot sacrificul ala? Crezi ca o sa mai vezi oamenii uniti ca si atunci? Te inseli. Inainte eram mai uniti si mai zdraveni la cap. Acuma ne cantam disperarea pe pagini de net, ne vaitam de una de alta….totul se transforma in material. Nu spun ca nu mai sunt oameni si locuri frumoase…doamne fereste…dar sunt bine ascunsi…si multi nu au darul sa ii vada sau sa le vada si uneori nu se lasa ei vazuti. Ajung chiar sa cred ca pamantul asta o sa dispara inainte sa ne revenim noi ca si natie, asa cum e ea, fara stema.
Statele sunt create de oameni, naţiunile sunt create de Dumnezeu. îmi place enorm de mult un gând:
“Orice am face, oricine am fi, oriunde şi oricând ne definim prin acestea 3: HRISTOS, APROAPELE, ROMÂNIA, pe coordonatele lor creştem sau descreştem” Pr. Iulian Gavriluţă
Propriul popor şi Ţara cer dragoste necondiţionată. Chiar nu înţeleg aceste sentimente, atitudini de pesimism, de autocompătimire.
O, da, ai dreptate. Insa eu nu am negat patriotismul, spun doar ca patriotismul de azi nu se mai defineste ca si patriotismul de altadata. Acuma eu vad patriotismul asta, individual, nu unit, nu e nici pesimism, nici autocompatimire, licurici draga, e realitate din pacate.
Nu ma pot imbata cu o realitate din pricina carora sufera prea multi, nu pot accepta acesta realitate si din pacate nici nu pot sa fac nimic in acest sens. De ce ? Pentru-ca nu mai suntem uniti…