Not so long time ago:
“cand te hotarasti sa scrii despre ceva peste puterile tale nu ai nevoie decat de un singur lucru: curaj sa infrunti binele si frumosul. nu va fi o lauda sau o oda. va fi o opera. nu prin combinatii de cuvinte, ci prin interes, prin intensitate. restul va citi, dar unul singur va fi fericit. restul va intelege, doar unul se va bucura cu adevarat. restul va uita in cateva ore, doar unul va duce frumusetea si povara mai departe. nu trebuie sa astepti perfectiunea ca sa vorbesti despre frumos. nu trebuie sa astepti perfectiunea ca sa vorbesti despre ea. nu trebuie sa astepti recompensa in avans. aici, nu mai exista recompensa. recompensa e in modul in care te manifesti. recompensa e ceea ce iese din tine si nu ceea ce primesti. tzine pentru tine si te vei strangula. ascunde-te intr-un colt sa fii singur fericit si vei putrezi acolo…
poate ma intrebi de ce… fiindca nimeni nu-mi serveste o felie de paine cu unt cum imi serveste ea, fiindca nimeni nu a avut curajul sa-mi puna piedica si sa-mi stranga inima in pumni. fiindca nimeni nu imi spune asa „da” si asa „nu”. fiindca nimeni nu s-a facut „eu” pentru a vedea lumea prin ochii mei. fiindca nimeni nu ma atinge astfel incat sa ma simt de fiecare data pe taramuri virgine. fiindca nimeni nu-mi zambeste deschizandu-mi portita spre cealalta jumatate de lume. fiindca nimeni nu plange si nu rade ca ea. fiindca nimeni nu ma poate tine cu privirea atintita intr-un punct fix timp de doua ore, in afara de ea. fiindca nimeni nu e ca ea, pe jumatate dezgolita, amestecata cu un cearsaf imbibat cu puterea si linistea paradoxala a dorintei. fiindca nimeni nu a inteles ce inseamna rabdarea. fiindca nimeni nu mi-a aratat cat de uman sunt, in toata perioada asta cand credeam ca sunt un mic verde extraterestru. fiindca nimeni nu s-a putut transforma intr-o frunza, intr-un uragan, in tot sau in nimic. fiindca nimeni nu m-a facut sa simt ca fiecare pas merita, ca fiecare clipa merita…
toate astea ti le impartasesc tie, cititorule, prietene, ca sa te bucuri de bucuria mea, ca sa-mi canti cantecul cand eu ragusesc. nu vei fi nici rasplatit, nici osandit. insa cand vei trece „pe aici” eu ma voi fi bucurat pentru tine deja…“
Share
Frumos, foarte frumos
” tzine pentru tine si te vei strangula.” – m-am gandit mult la asta saptamana asta…not healthy…
just…..tot respectul
ascunde-te intr-un colt sa fii singur fericit si vei putrezi acolo…
scary
ahh…:X:X:X
Nu se putea sa fi scris altfel…
Dupa “.” se incepe cu litera mare. Greu cu gramatica!
Esti sigur de ceea ce spui? Greu cu gramatica pentru cine? Pentru mine, pentru elevi, pentru profesori, pentru tine? Pentru cine?
Si da, stim ca dupa ‘.’ se incepe cu litera mare (avand in vedere ca am predat limba romana). Asa… si? Tu esti cel care se plimba pe bloguri si descopera inadvertentele gramaticale? Te plateste cineva?
Sa fii sanatos oricum!
Fiecare barbat are parte de o ‘ea’ a lui.Tine de fiecare individ in parte cum o apreciaza . Problema este ca oricat de cerebrale am fi, cred ca in adincul sufletului nostru, dupa ce citim “omagiile” tale aduse femeii si iubirii ne dorim ca si sotii/iubitii nostri sa “creeze” asa ceva pentru noi.
Imi place ce scrii si cum scrii.
Candva………..scriam si eu asa. Sper sa scrii tot timpul.
Foarte frumos..Ce-ti poti dori mai mult..:P
http://silviutzzz.wordpress.com/2009/04/26/nu-o-pierde/
Treceam printr-o faza foarte buna..comparabila cu ce ai scris aici..si cam atat..
Foarte dragut si adevarat totodata ce ai spus tu…bine, si ai spus folosind cele mai bune cuvine, care exprima, intr-adevar, unicitatea sentimentului. Chiar mi-au atras atentia articolele tale si de acum o sa fiu un cititor fidel