langa aprozar 
am izbit un zar
sa-mi iasa numarul
si sa-mi pastrez cumpatul.
tot ne-am alintat
apoi ne-am plimbat
atat ne-am alintat
cat ne-a fost dat.
[pe urma]
la apus de soare
ti-ai zis ca te doare
sa fii iubit
de un om gresit.
te-ai certat cu soarele
cu toate zapezile
ti-ai lasat iubirea
sa-ti cauti fericirea.
am ras impreuna
de-a noastra minciuna.
iar apoi am plans
pentru al nostru fals ras.
si astazi te-ai dus
sa-ti cauti alt ras
care sa-ti spuna
o alta minciuna.
Versurile “sa fii iubit/ de un om gresit” fac toata poezia. Poate ajugi intr-o zi sa publici o carte (asta daca nu ai deja una). Bafta multa si sa ai parte de inspiratie!
Mersi si pentru aprecieri si pentru incurajari, dar nu sunt poet nici pe departe. Mai scriu din cand in cand doua-trei versuri, vorba ta, cand ma ‘ciupeste’ inspiratia…
poezia merita nota 50! super!felicitari…id ai?:P
Mersi pentru aprecieri.
Daca vrei sa-mi transmiti ceva o poti face bineinteles folosind adresa de email de alaturi.
Versul plânge-a moarte…
Când versu-mi vei citi vreodat`
Iar eu voi fi departe
Renaşte-mi timpul-erodat
Şi du-l spre antimoarte
Gândeşte-te, în vers sunt eu -
Fiinţa ce-ţi împarte
Acelaşi gând din Crezul meu…
Tu du-L spre antimoarte!
Apleacă-ţi ochii spre-al meu rând
Lăsat din lire sparte,
L-am scris din suflet. Ia-l în gând
Şi du-l spre antimoarte
Nu mă-ntreba ce sunt, ce-am fost,
Ce-s clipele deşarte,
Doar versu-l las fără de cost,
Tu du-l spre antimoarte.
***
În noapte stele s-au aprins,
Cu ele, alte soarte!
De-a lor vâltoare m-am desprins…
Şi versul plânge-a moarte.
* ascultând Frank Duval – Tears *
poezia intreaga e povestea mea si-atat, ce bine-mi pare ca te-am gasit aici, aici unde incerc sa-mi pastrez cumpatul, sa pot fi eu, asa cum nimeni nu vrea sa-nteleaga, unde pot scapa de toate predicile si invataturile de “bine”.
oare intamplator te-am gasit/sau esti fereastra mea deschisa/pentru-a-ma salva ?/de EUL meu vanitos/de-ncrancenarea de-a spera/
” sa fii iubit
de un om gresit.”