M-am intors in sfarsit de nu foarte departe: de la Capatul Pamantului. Initial ai spune ca este departe, dar nu e. O aruncatura de bete. Si asta deoarece am calatorit repede fiind, cum ai vazut deja, purtat de vantul plumburiu de toamna, ratacit pe taramuri de povesti pentru copiii mari sau oameni mici, mici de tot.
Mi-a priit calatoria fiindca am facut lucruri pe care nu le mai facusem pana acum: am cules struguri dintr-un prun, m-am luat la intrecere cu, probabil, cel mai falnic cocos, am muncit cu acea placere care-ti face pielea turturi, am calcat pe urmele copilului ce-am fost odinioara, m-am tinut in brate si acum am inteles ca intoarcerea in timp nu este fictiune, ci tristete. Privire in gol, suspin si imbratisare.

[...] M-am ridicat si am mers mai departe, doar ca sa ma impiedic cativa pasi mai incolo. Cand cazi, esti cuprins de somnolenta… iti doresti sa nu te mai ridici. Sa adormi si sa te trezesti peste doi ani, peste zece. Sa te vezi asezat la casa ta, cu familie si copiii, sau sa ai o cariera de invidiat. Niste gandaci ce incearca sa iasa dintr-un vas alunecos. Si precum unui gandac nu-i poti citi durerea si supararea neputintei, nu-i vezi lacrimile pe obraji sau privirea intunecata, tot asa nu poti sa le vezi nici pe ale celor care urca si aluneca. Urca si aluneca. La nesfarsit.

[...] Crezi ca poti sa ma opresti sa umblu descult iarna, sa stau in mijlocul campului, sa inchid ochii si sa iau lumea in maini, s-o ascund in pumni si s-o bag in haina, acolo unde ii e cald si bine, unde e in siguranta?

[...] Si da (fiindca iti citesc in privire ca vrei sa ma intrebi si asta): am iubit asa cum imi place sa iubesc si cum nu inteleg altii de ce.
Cineva spunea: nu este bine ca omul sa fie singur. “Corpurile noastre ne fac sa credem ca nu suntem noi insine pana nu continem doua suflete. Atunci nu ne mai e frica de intuneric. Noapte de noapte este fericirea cea care ne trezeste.” Abia cand ti-ai gasit sufletul pereche iti dai seama cate decenii ai putrezit in propria piele. Ca tot ce-ai avut, sau tot ce n-ai avut, nu e decat o pacalaleala menita sa te faca sa crezi ca esti treaz si viu. Plin de viata. Dar nu esti. Nici tu, nici eu.

[Tz, tz, te vad cum dai din cap]. Stiu: sunt doar un omulet care insira fara sens cuvant dupa cuvant sperand, crezand si iubind. Eterna poveste: unul rade, altul se face de ras. Un omulet care s-a intors din concediu, de la Capatul Pamantului.