Jocurile (mai ales cele pe calculator) sunt parte integranta a vietii unui ‘calculatorist’. Ele aduc multe satisfactii, relaxare, dar si nervi, multe belele, discutii aprinse, prietene si neveste frustrate…
Dar nu asta e tema discutiei (cand voi avea suficiente arme, am sa o abordez si pe aceasta). De ce ne jucam? Care este scopul suprem al jocului?

Pauza de masa este la noi la serviciu un prilej excelent de team-building, si una dintre aceste ocazii a avut ca tema scopul jocului pe calculator. De ce ne jucam? Sa castigam? Sa pierdem? Sa ne simtim bine? Mai este valabila zicala: “important este sa participi, nu sa casitgi”?
Discutia din ziua respectiva a pornit de la faptul ca unul dintre colegi a declarat ca el nu joaca pentru a castiga. Da, admirabil si demn de lauda, insa eu nu sunt de acord. Asta, mai ales daca este vorba de un joc/sport de echipa.
Cand joci individual, esti responsabil doar pentru pielea ta si poti sa joci chiar cu scopul de a pierde. In echipa insa, esti responsabil si pentru efortul celor din jur, caz in care va trebui sa tii cont si de doleantele partenerilor. Daca joci fotbal si colegii isi dau sufletul pe teren in timp ce tu scrii SMS-uri…
Jocurile/sportul au fost create in ’spiritul competitiei’, castigatorul ia premiul. Acesta este scopul suprem. Ca pe langa asta, e frumos sa participi, sa faci miscare, sa te simti bine, asta e alta poveste.
Inainte totusi de a trage concluzii pripite mai trebuie sa mentionez un lucru: CASTIGUL nu trebuie transformat din scop in obsesie. Cand se intampla acest lucru, cel in cauza nu se mai poate bucura de nimic din tot ceea ce inseamna spiritul competitiei, nu stie si nu accepta sa piarda.

O mentalitate sanatoasa, zic eu, este capturata in motto-ul: ‘joc ca sa castig, dar nu ma intereseaza daca pierd’. In felul acesta te mobilizezi si dai tot ce ai mai bun, dar totodata, esti pregatit sa infrunti si sa accepti si esecul.

PS. Iar pentru ca prietenul si colegul meu sa inteleaga si sa ma creada cand spun ca eu joc ca sa castig, mi-am cumparat un tricou cu inscriptia banala, dar sugestiva totusi: I PLAY 2 WIN.