‘I am relaxed now. You have showed me I am able to love and that’s all that matters, all that makes me walk towards fullfillment ..with you‘
citatul acesta mi-a atras atentia intr-o seara recenta. statea acolo, atarnat intr-un dialog, dar m-a atras, la fel cum o tanara domnisoara este trezita din monotonia plimbarii pe trotuar de un magazin de bijuterii.

Mi se intampla si altceva. Obisnuiesc sa intru intr-un magazin cu haine, si imi place sa admir frumusetea formelor si aspectul multicolor. Ma apropiu, si le iau pe rand, dar nu sunt defel multumit. Stiu ca doar impreuna au valoare; fiecare are locul ei bine stabilit. Poate pentru ca nu este important cu ce, ci rezultatul final.
Fericitul(a) caru(e)ia i se adresa ‘remarca’ de mai sus a primit doar rezultatul asteptat sau, poate, neasteptat (de placut). nu mai era probabil atent la intonatie, topica sau alegerea cuvintelor.
Cand creezi ceva important, devii atent. Criticii se aduna apoi sa analizeze stilul, topica sau intonatia, dar noi, consumatorii, primim un produs finit de calitate. We enjoy it, si ne face placere sa recitim si sa reevaluam ‘greutatea’ rezultatului.
In mod normal, dupa lecturarea unui astfel de citat, vezi ‘romantic’, simti atingerea unei piei catifelate sau mirosul trandafirilor inabusiti in roua proaspata. Dar eu sunt (doar) un critic in acest caz, si trebuie sa-mi pastrez luciditatea, calmul si cunostinta. Nu am sa ma inec intr-o capita de fan, imbracat in frunza lui Adam si in pacatele Evei.
De aceea mi-am dorit sa ‘analizez’ citatul si sa-mi infrang dorinta aproape nestapanita de a-l trai si a-l retrai in every moment of the rest of my life.
I am relaxed now. Acum cand? Dupa ce? De ce nu era persoana relaxata? De ce nu sunt oamenii in general relaxati? Ni se raspunde mai departe. Direct. Fara cuvinte sau virgule suplimentare.
You have showed me I am able to love. Care parte este aici mai importanta? Sper ca toti veti fi la fel de egoisti si veti fi de acord cu mine cand voi spune ca este mai important sa fii capabil sa iubesti. Imi amintesc ca cineva m-a contrazis odata aici. In cele din urma s-a dovedit a fi limba unui pantof vechi, pe care, de altfel, l-am si aruncat intr-un tomberon urat. Grotesc chiar.
I am able to love and that’s all that matters. Stop! All that matters? Well, somebody had a clue here… Acesta este paradoxul, acestea sunt cuvintele la care ajunge si cel destept si cel prost, si cel frumos si cel urat, si cel mandru si cel umil, si cel sarac si cel bogat. Every single one! Si, ciudat, nu poti sa spui atat de mult in atat de putin! E ca in matematica, 2+2 = 4. punct.
All that makes me walk towards fullfillment … bineinteles ca tot timpul mai exista completari, lucruri care ‘adancesc cutitul in rana’. In 7 cuvinte, autorul reuseste sa multumeasca pe toata lumea. pe el insusi, prin faptul ca si-a gasit motivul spre implinire, pe cel iubit prin marturisire/declaratie, si pe restul, care doar lacrimeaza de emotie la lecturarea unor astfel de versuri.

…with you. Well, din pacate, acestea sunt cuvintele care nu-l privesc decat pe cel iubit. Tempo-ul acestei declaratii este unul ascendent. Fara aceste ultime doua cuvinte, nu ar fi fost decat un alt citat, intr-o alta carte. E ca si cand ai vazut o masina la TV, apoi ai vazut-o pe strada, apoi ai avut ocazia sa te plimbi cu ea. Si cand cobori din ea, lasi capul in pamant fiindca stii ca nu e a ta… poti doar sa speri ca, odata, vei avea si tu o astfel de masina… ceea ce se va si intampla daca crezi si ti-o doresti cu adevarat.