Este frumos sa iubesti, nu-i asa? De fapt, este ceva mai frumos? Nu-mi vine nimic in minte.
E de asemenea foarte usor sa-i identifici pe cei care iubesc: vorbesc numai despre celalalt, isi pun pe mess statusuri gen ‘te ioobesk moolt moolt’, citate de amor, in fine, fiecare dupa gradul de inspiratie si talent…
Nu despre acestia vreau insa sa vorbesc, dar repet: dragostea e frumoasa, cei care iubesc sunt frumosi, totul e bine si frumos.
Vorbim azi despre cei care nu (mai) iubesc.
Si pe astia ii recunosti la fel de usor (fiindca nu fac lucrurile pe care le fac primii): vorbesc doar despre ei, despre bani sau alte chestii; la messenger au statusuri eroice sau reclama la blogul personal. Stau mai prost si la capitolul inspiratie…
Sa iubesti este frumos. Sa nu (mai) iubesti este ciudat si, totodata, ‘normal’. Este mai usor, in ciuda anumitor goluri pe care le simti. Nu in mod paradoxal, cu cat trece timpul mai mult de la dragostea anterioara, cu atat iti vine mai putin sa iubesti, si sa lenevesti singur si confortabil in propria piele. O fi bine? O fi rau? Cine poate sti…
Chestia e ca perioada de independenta trebuie tratata ca o perioada de independenta. Si asta fiindca, contrar parerilor unor ‘specialisti’, odata ce te-ai lipit de cineva, numa’ independenta nu mai ai. C-ai vrea, sau ca vrei tu sa crezi ca ai, ca te iei dupa utopici sau idealisti, asta e numai si numai problema ta.
Asa ca, sfatul meu pentru lupii si lupoaicele singuratice: savureaza fiecare clipa de singuratate! Da-ti o palma cand incepi sa visezi la ce va fi candva sau ce-a fost odinioara! Fiindca stii ce? Cand vei fi cu cineva, vei incepe sa tanjesti dupa clipele cand puteai si tu sa faci ceva fara sa dai rapoarte, explicatii, fara sa-ti framanti creieru’ si sa-ti rozi unghiile… si cat de stupid e asta!?
Atunci cand iubesti nu apare dorinta sau nevoia de a tanji dupa ceva anume pe care mai demult il faceai deoarece consider eu ca in momentul in care esti cu cineva altele sunt prioritatile tale iar daca iubesti cu adevarat te vei bucura de fiecare clipa petrecuta langa persoana de langa tine…
Rapoarte,explicatii cred ca am nimerit in sectia de politie;)))
Exista doua tipuri de persoane:
-unele cu care stai doar ca sa-ti pierzi vremea si daca iti mai cere si un raport ,o explicatie,un rezumat al zilei de ieri automat ca iti zmulgi tot parul din cap;
-a doua categorie este facuta din acele persoane care te fac sa visezi si in somn la el,au acel ceva care iti face inima sa bata mai puternic si te fac sa nu-ti mai fie dor de acele lucruri pe care le faceai mai demult ptr ca acum tot ce faci e in doi…
Probabil dasta multe cupluri se despart ptr ca nu stiu sa-si indulceasca reltatia..
Umila mea parere..
Take care:)
Imi face placere sa citesc ce scri:)
eu sunt de 2 ani cu prietena-mi si ne-ntelegem foarte bine. evident apar divergente, certuri, impacari. iar la capitolul libertate, o ducem chiar bine amandoi. o relatie in care tu posezi pe celalalt si invers nu prea este o relatie sanatoasa. normal, te privezi de la unele lucruri de dragul celeilate persoane, dar asta este iarasi un lucru frumos si de apreciat. nimic nu poate egala o relatie cu persoana (aici ma refer la ceva gen soul-mate, nu la o cineva cu care te arzi 2-3 luni si-atat…) pe care o iubesti..
scuze de offtopic: frate, ce comentariu agramat am lasat!!!
tu vorbesti aici doar de relatiile pasionale,intr-un final pasiunea dispare,dragostea dispare si ea,intervine acea relatie de camaraderie,dar sa fim seriosi,ultima etapa vine din frica.Frica de a nu ramane singuri,frica de a nu mai fi iubiti,comoditate.Cei ce adora sa fie vesnic indragostiti se vor confrunta si cu momentele de singuratate la care faci tu referire.E placut sa te simti din cand in cand singur,ai certitudinea ca dupa o perioada vei resimti pasiunea mistuitoare pe care ai pierdut-o acum ceva vreme.
@everlast
dragostea nu dispare, ia, simplu, o altă formă; cea de grijă pentru omuleţul cândva iubit. Nu (doar) grija de a nu-i fi frig sau foame, ci mai mult de a păstra o legătură (sau, mă rog, altceva) caldă, comodă, atentă în amintirea clipelor, anilor, eonilor petrecuţi alături de Cineva.
dacă e să urmăm firul dialecticii conform căruia niumic nu dispare
faceam referire la dragostea plina de pasiune,si la cei ce o prefera in detrimentul “sentimentului cald” de e ceva,e comod,da ce-mi mai lipsesc clipele alea mistuitoare;dragoste exista si intre doi prieteni foarte buni,eu una n-o prefer
si nu cred c-o prefera cineva,doar ca nu-o recunosc,se mint singuri,se imbata cu apa rece 
cred ca trebuie facuta o diferenta intre situatii:
sau pentru ca – in mod constient sau nu – toti ne dorim sa fim masculul/femela alpha?
varianta 1: nu mai iubesti. motive: au trecut niste ani peste o relatie care la inceput concura orice love story, in care el/ea era “the one”, stelele straluceau, ti se asterneau curcubee la picioare si traiai prin si pentru cel/cea de langa tine. si oadata cu timpul, observi ca nu mai vezi stelele pentru ca orasul e mult prea poluat, curcubeul a aparut dupa ploaia care a acoperit toate gropile din sosea in care ai dat tu cu masina proaspat adusa de la service, iar cel/cea de langa tine te intampina cand ajungi acasa cu “n” variatii pe tema banilor care lipsesc, a concediilor pe care nu le mai apucati pentru ca tu muncesti prea multe ore pe luna, sau pur si simplu cu un mare plictis pe fata, pe care prezenta ta nu-l mai poate sterge. si vrei nu vrei, realizezi ca “amorul” s-a dus… mai departe, fiecare actioneaza dupa cum il taie capul (pleaca, ramane… ).
varianta 2: unul dintre cei doi nu mai iubeste. sindrom asociat de obicei cu aparitia unui personaj nou – si ca atare mai interesant – in peisaj. se intampla in mod egal barbatilor si femeilor, indiferent cat de vehement afirma evele ca posesorii de cromozom y sunt cei care dovedesc instabilitate in relatii. partea “vatamata” va traversa clasicele faze de furie/durere/melancolie/depresie si in cele din urma, cu putin noroc, va ajunge la stadiul de a afirma “da’ parca nu e tocmai rau nici singur(a)”. atitudine sanatoasa din punctul meu de vedere, fiind primul pas spre “hai sa vad ce mai aleg din viata mea, ca pana la urma nu am decat una si parca merit sa-mi fie bine”.
singuratatea iti poate aduce multe satisfactii dar in general – ironic, nu – le raportezi tot la viata de cuplu: “daca eram cu el/ea, nu puteam sa fac asta…”. sa ni se traga oare de la faptul ca lupii tariesc predominant in haita si nu singuratici?
…una peste alta, rau cu dragostea asta! dar parca mai rau fara rau!…
Da ai dreptate. Si asta se intampla pt ca noi, oamenii, facem intotdeauna lucrurile pe dos. Cand nu avem un lucru ne dorim sa il avem si cand reusim sa-l castigam nu ne mai place.
Asa e si cu iubirea, cand suntem singuri suntem tristi si ne-am dori sa avem un obraz pe care sa-l sarutam si un umar pe care sa plangem.
Insa cand intalnim si iubirea apar alte nemultumiri si ajungem la concluzia ca tot mai bine era singur, independent si fara obligatii.
Cert este ca tocmai din cauza faptului ca ne gandim numai la noi, nu suntem niciodata multumiti si ne dorim intotdeauna mai mult:|…
Umila ta parere… are sens.
Ma bucur ca-ti place ce ‘prajiturele’ gasesti pe aici. Te mai astept!
Very wise words!
Asa e: egoismul pare sa fie ‘marul discordiei’…
Te pricepi la “prajiturele“..Inca o data felicitari..MI-a captat atentia blogu tau:)
Că frumos mai descrii tu iubirea şi joaca/prefăcătoria de-a “nu te mai iubesc (pardon..yubesk m00lt m00lt)”. Eu mă întreb care-i mai hrănitoare. Cine-are sufletul mai plin? Cel iubit sau cel care tânjeşte după iubire…?
Eh… sufletul plin de ce? Sau doar plin?
Trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare cititor de bloguri insa intru de fiecare data, macar din curiozitate, pe site-urile celor care comenteaza pe blogul meu. Si daca am ceva bun de spus despre ce gasesc, o fac acolo. De data asta ma simt obligat sa te felicit aici (sa vada toata lumea) pentru site-ul tau. Mi-a placut. Citind ce scrii, m-am simtit bine, m-am simtit EU. Am sa mai trec pe la tine. In plus, mai ai si ochii lui Charlize Theron
Eu i-am spus şi-am insistat să nu mai facem atâta schimb de ochi pentru că o să se găsească într-o zi un manager absolvent de Litere să ne confunde…şi ea nimic…”Nu există aşa ceva…absolvenţii de Litere nu sunt manageri…mor de foame pe scările editurilor sau vând cărţi în librării prăfuite…şi nu se uită la filme americane”
În altă ordine de idei Charlize Theron se mai înşală şi ea când nu joacă în Sweet November, iar sufletul e plin de firimituri mici şi tari de pâine neagră. 
Stii…sunt atatea de iubit…de ce ne limitam doar la persoane? Sau ma rog…unii nu. (ma refer la pasiuni pentru lucruri, nu la sex cu animale)
Cu o ea/un el impartasesti toate iubirile tale pentru diverse lucruri.
Cand iubesti o ea/un el, e mai mult decat iubire. Iubirea..pot zice ca e pe la mijloc.
Multi spun ca o sa te plictisesti pana la 90 de ani cu acea persoana, ca o sa apara certurile, frustrarile, nevoia de singuratate, ca o sa te sufoce. In acest caz nu e persoana potrivita.
Cand ajungi la 90 de ani si ai alaturi persoana potrivita, nici nu-ti dai seama ca sunteti impreuna de atatia ani. Si mai intervine si respectul, si prietenia, si maturitatea in gandire, si cumpatarea, si intelegerea, si intelepciunea de la batranete…si atunci poti spune ca ai o relatie perfecta.
For My Lady L.
You are the man, Gonzo !