In pantofii tai
Unul dintre lucrurile pe care ne place cel mai mult sa le facem este sa judecam. Judecam din plictiseala, invidie, rautate, obisnuinta, judecam pe oricine si pe unde apucam. Desi am primit o porunca divina, ‘nu judecati, ca sa nu fiti judecati’, nu ne putem abtine. Unii si-au facut o meserie din asta, altii sunt mai discreti.
Care este de fapt marea problema cu judecata? Si in momentul asta imi vin in minte doua versuri dintr-o piesa celebra:
‘But before you come to any conclusions
Try walking in my shoes‘
Si aici este de fapt si ‘buba’. Nu este total deplasat sa-ti spui o parere (negativa sau cu iz negativ) despre ceva/cineva, insa cu cat este treaba mai personala, cu cat vorbesti mai mult din perspectiva ta, fara sa stii ce anume l-a determinat pe X sau Y sa actioneze intr-un anumit fel, cu atat sunt sansele mai mari sa vorbesti si sa acuzi degeaba.
Mai mult de atat, judecata (nedreapta) duce in majoritatea cazurilor la certuri si discutii inutile.
Sfat
Inainte de a te pronunta, incearca, mai mult sau mai putin direct, sa afli care au fost cauzele actiunii care au determinat efectele respective.
Atlas a spus:
Ei, aici nu sunt de acord cu tine…
Judecam, dar nu din placere, plictiseala sau rautate…dar cu siguranta din obisnuinta, razbunare si un eventual de superioritate…si e bine de mentionat ca judecam pentru ca la randul nostru am fost judecati.
De cand ne nastem suntem judecati, fiecare din noi de catre parinti educatori, colegi, sefi etc. Evident ca a fi judecat bine sau rau desparte. Ma desparte pe mine, cel judecat, de el cel care ma judeca, chiar si cand judecata e pozitiva sau apreciativa. Acolo apare o durere, mai ales cand e vorba de parinti in primii ani de viata, caci orice judecata e simtita de copil ca un abandon din partea parintilor. Mai apoi acele judecati ale parintilor le internalizam, asa ajungem sa “ne judecam” adica sa “auzim” judecatile parintesti in minte. Asa se creaza in minte noastra “the inner mom” si “the inner dad” amandoi judecatori si deloc benefici. Toti stim cum ne simtim cand suntem judecati, cum instant apare un “colaps” energetic, simti ca vrei sa te ascunzi, sa te bagi in pamant, sau sa fugi…
Mai tarziu in copilarie invatam ca putem si noi judeca, si acolo incepe faza in care judecam. Cine a fost la gradinita stie foarte bine cum e sa fii judecat sau sa judeci copii de varsta ta sau de cele mai multe ori mai mici…it’s a survival mechanism. Si mai tarziu ajungem sa ne judecam parintii ca un fel de razbunare…
Am invatat in 6 zile la un curs numit “The Inner Judge” mai multe decat in toata viata de pana in momentu’ respectiv…
E tare complex si subiectu’ asta…dar daca tot ai intrat in el merita studiat si rumegat…
admin a spus:
Daca nu precizai, vroiam sa te intreb cumva daca nu ai urmat ceva curs ‘in domeniu’…
Sunt de acord cu ce spui, insa provocarea, against the odds, este sa reusim sa ne abtinem de la a judeca. Desigur ca o mai buna intelegere a mecanismului si a ceea ce este si ce s-a petrecut ‘in fundal’ de-a lungul timpului, poate sa te ajute sa te controlezi si sa reactionezi altfel (pozitiv). Refuz insa sa cred ca suntem sclavii unor mecanisme/automatisme si ca nu putem iesi din acest cerc vicios. Daca ar fi asa, nu am fi decat niste animale/robotzei, nu?
Atlas a spus:
Din pacate chiar aia suntem animale/robotei cu potentzial de a deveni umani. Si iar spun, din pacate, suntem sclavii unor mecanisme inconstiente tocmai pentru ca sunt…inconstiente.
Ca sa crestem sa ne maturizam, sa ne inplinim potentialul creativ pentru care ne-am nascut calea e “uphill”, in sus e greu, calea e tapata cu sudoare si durere.
Robotzeala in schimb e “downhill”, e simplu sa “mergem” mai exact ne rostogolim la vale, judecam caci si noi ai fost judecati, ne razbunam practic, ne uitam la tv, fumam, bem…stim cu totii cum isi alege fiecare sa fuga de realitate.
“One of the basic functions of the inner judge (superego) is to hold and protect a particular self-image through habits, judgments and mechanisms of defense and survival. This self-image exists as a collection of psychic, emotional and physical boundaries which define who is ³me² and who is the ³other². Very much like the walls of a castle they protect and contain what is ³inside² and separate it from what is ³outside’.”
Citatul asta l-am dat pentru a sublinia ca judecatorul interior sau judecata indreptata catre noi sau altii nu e rea deloc, este sau mai exact a fost un mecanism de supravietuire in special in perioada copilariei “pre-linguistice” si imediat dupa.
La maturitate e suficient sa ne dam seama de momentele de judecata, caci de cele mai multe ori o facem inconstient, sa intelegem de ce recurgem la judecati, si cand intelegerea e completa obiceiul “pica” de la sine. Nu prin efort sau control “scapam” de obiceiul de a judeca ci prin intelegere. Pentru ca tocmai controlul e rodul judecatorului intern. Nu poti sa scapi de mecanism folosind tocmai mecanismul in sine.
Evident ca putem iesi din orice cerc vicios dar singura cale e constienta relaxata, si intelegerea.
Isus a spus: “Adevarul va va elibera”. Daca imi permiti o interpretare sau o adaptare la cazul de fata, as spune “Intelegerea si observarea mecanismului va va elibera”. Din proprie exeprienta spun ca iesirea din cercul vicios e aproape instant, nu e graduala. Odata ce intelegi mecanismul, dupa o observare intentionata si continua, efectiv se destrama. Te trezesti pur si simplu ca nu te mai judeci si automat nu mai judeci nici pe altii.
DELIA a spus:
Mesajul meu nu a fost o judecata ci raspunsul direct al unui suflet care sufera. Nu judec, ci doar va arat reversul medaliei, cum e sa fii cel direct lovit, cum e sa fii cel distrus de astfel de sentimente care incalca regulile morale, cum e sa fii de partea cealalta, a celor ce sunt loviti. Lovitura nu trebuie sa vina din senin, ea oricum te va frange. Daca Dumnezeu ne invata sa intoarcem si celalalt obraz, daca ne invata sa nu judecam, totodata ne da voie sa suferim. Astfel ii suntem mai aproape si ne aducem aminte ca exista.
Credeti ca judec ? Poate ca da… Dar poate ca, in acelasi timp, vreau sa strig :
INTOTDEAUNA E MAI GREU SA FACI BINELE, NU CLADI NICIODATA DRAGOSTEA TA PE SUFERINTA ALTUIA !