Habarnam
Recent am fost la ziua de nastere a nepotului meu care a implinit doi anisori (multi inainte lui si multa sanatate fiindca e cam bolnavior momentan) si, bineinteles, a fost o mare bucurie sa stau in preajma lui si sa vad cat de nazdravan e. Nu am putut sa nu remarc si toata ‘tehnologia’ din jurul lui, camere video digitale ultra-moderne, laptop-uri, jucarii extraterestre si minunatii la care, la varsta lui, eu nici nu visam. 
Intr-un moment de profund egoism, m-a cuprins o nostalgie greu de descris in cuvinte. Poate si putina invidie pentru toate aceste bunatati de care generatia noastra nu a avut parte la vremea respectiva. Totusi, cu gandul la copilarie, mi-am adus aminte ca si noi am avut parte de niste lucruri care ne-au fermecat pur si simplu si, paradoxal, de care am ramas legati pana acum [eu cel putin]. Despre ce e vorba? Iti mai aduci aminte cartea aceea frumoasa, mare si albastra, cu coperti groase si lacuite? Da, da, exact: Aventurile lui Habarnam! Doamne ce mai iubeam cartea aceea! O chestie mai mult decat ciudata e faptul ca toti cei pe care ii cunosc si au avut aceasta carte nu o mai au, “am dat-o cuiva si probabil nu am mai primit-o inapoi”…
Zilele trecute, un coleg m-a ajutat sa redescopar ‘comoara‘ online. Yay! Iata in continuare cum a devenit Habarnam pictor:
— Hai, arata-mi, sa vad ce-a iesit! se ruga Peticel cand Habarnam ii termina portretul. Acesta i-l arata.
— Cum, asa arat eu? striga speriat Peticel.
— Bineinteles ca asa. Pai cum altfel?
— Dar mustati, de ce mi-ai desenat? Ca doar eu n-am mustati.
— Ei, odata si-odata or sa-ti creasca.
— Si nasul de ce e rosu?
— Asta ca sa fie mai frumos portretul.
— Iar parul de ce e albastru? Ce, parca parul meu e albastru?
— E albastru, raspunse Habarnam. Dar daca nu-ti place asa, il pot face verde.
Citeste Habarnam online.
teo a spus:
am eu cartea
admin a spus:
Serios??? Wow!!! Iti dau colectia mea de abtibilduri din guma Turbo daca mi-o dai (imprumut bineinteles - ca oricum, dupa cum ai vazut, cei care o au sfarsesc prin a o rataci pe la prieteni
)! Ce zici?
Cami a spus:
Vaaaaai, Habarnaaam! :)….extraordinar, de cand nu m-am mai gandit la cartea asta, si cat de mult am iubit-o! Am avut asa o tresarire nostalgica cand am vazut imaginea cu Habarnam….by the way, si eu mai am cartea pe undeva prin casa, nu stiu in ce conditie e la cat a fost rasfoita si citita si recitita…dar exista :)…
Cat despre “invidia” pe care ai resimtit-o cand ai vazut bunatatile de care beneficiaza copiii din ziua de azi si de care noi nu am beneficiat…eu sincer ma bucur extrem de mult ca nu am avut parte de toata aceasta tehnologie, ca am avut o copilarie obisnuita, cu papusi, masinute, tubermane si Habarnam….si ami presus de orice, ca stiam sa ne bucuram de toate lucrurile marunte care pentru copiii din ziua de azi nu mai au nici o semnificatie!
admin a spus:
Tehnologia de azi le va permite candva celor care sunt acum prichindei sa fie mai aproape de ‘trecutul’ lor. Eu, de exemplu, din primii ani de viatza am o poza cu mine intre doi vitei… cei de azi (copiii, nu vitzeii) vor avea toata viatza pe DVD. Cat despre jocuri/jucarii, cred ca ‘arsenalul’ de care dispun ei e si un dezavantaj. Asa cum spuneai si tu, noi eram obligati sa fim mai inventivi: jocuri, tubermane, pistoale din traforaj, papusi din canepa etc…
Bogdan a spus:
Mersi mult de link, Intrusule. Si la mine intra la capitolul carti foarte dragi. Nu stiu daca nu o mai am si eu pe undeva… E splendida, oricum. Mie imi placea mai ales partea cand se face poet, din ceva motiv.
Harapalba a spus:
Evident, si eu am dat “Habarnam” cu imprumut, si s-a pierdut. Dar! Cativa ani mai tarziu, am gasit un ultim exemplar din aceeasi editie, pe un raft gol la Casa Cartii , in Iasi. Cele mai multe carti dragi le am acum, de fapt, a doua oara :))
Sunt de acord cu faptul ca noi am crescut mai bine decat copiii de azi. Noi am avut “Habarnam” si jucariile alea care se repetau in librarii, eram niste copii agili si simpatici. Copiii de astazi, generatia fast-food / jocuri pe calculator sufera, in mare parte, de obezitate si lipsa de reflexe, bietii de ei, victime ale parintilor moderni.
gropite a spus:
am iubit cartea… si pe ochi albastri
admin a spus:
As putea spune ca Habarnam este cartea unei generatii. Comedia si tragedia unei generatii. Parintii nostri nu vor ‘intelege’, copiii nostri nu vor intelege. Aroma ei va ramane ingropata in generatia noastra.
gropite a spus:
poate… m-ai facut s-o caut… sa vad daca a mai ramas pe la mama
depinde de noi… o putem readuce la ‘viata’ pentru copiii nostri
admin a spus:
Depinde. As vrea sa cred ca poate fi ‘reinviata’. Insa la background-ul pe care se dezvolta copiii in ziua de azi, tare ma indoiesc… A fost nepotu’-meu pe la mine intr-o zi si am vrut sa-i pun ceva desene animate (decente), dar crezi ca am gasit? Numai robotzi, dolarei, monstri, monstri, dolarei, robotzi si iar monstri. Dar deh, altfel nu-i in pas cu lumea si va ajunge un ‘inadaptat’…
Tin minte ca atunci cand eram mic, maica-mea ne tinea ‘inchisi’ in casa ca sa nu ne intovarasim cu toti ‘vagabonzii’; plangeam de ciuda, nu alta! Si ma uitam cu jind de la etaj la copiii care ‘bateau lopta’ in spatele blocului. Acum am ajuns sa-i multumesc ca nu m-a lasat sa ’socializez’…
gropite a spus:
Da, depinde… se pot intercala… trebuie doar sa stii cum sa le trezesti interesul.
Ei pai toate generatiile au avut diverse “socializari” si-n sens bun si-n sens rau.