Prin geam patrunde lumina,
sunt spre lumina care patrunde
distorsionat peisaj al geamurilor patate
cine ma vede din afara?
ai cui ochi sunt dispusi să nu clipeasca?
Durerea o impartim frateste
In banalitatea drumului fara pietoni,
a puterii fara vointa
a lacrimilor fara suspine,
ras tembel de bolnav exasperat;
schelele sunt acum portocalii,
si tu tot la fereastra,
luminand cand nu am lumina,
cand nu am nevoie de lumina.
M-as arunca in bratele tale,
pentru a repeta aceleasi lucruri.
Pentru a nu repeta la nesfarsit,
inchid ochii.
Atinge-ma, nu ma supar.
Iarta-mi durerea, reda-mi adierea.