Experienta placa de beton
Fiindca tot ne plangeam de exercitii fizice in timpul serviciului, seful nostru ne-a rugat sa ii dam administratorului o mana de ajutor sa mute o ‘placuta’ de beton de vreo 500 de KG. Noi, care de care mai solizi, luam pietricica, tzup-tzup, sontac-sontac dar, cand sa o lasam jos binevoiesc eu si-mi uit o mana sub ea…
Bineinteles ca era prea frumos daca nu-mi cadea pe degetul care mai fusese odinioara ‘cotonogit’ de o minge de baschet…
Oricum, asta e povestea trista. Totusi, genul acesta de experiente ne arata ce fire incapatanata si perseverenta are omul:
In momentul incidentului m-am albit tot, si am ametit de la durere, am uitat, pardon, AM UITAT de tot: serviciu, probleme, blog, bine, rau. Si nu e neaparat o chestie de uitare, ci una de genul: toate astea par niste desertaciuni si praf in vant. Ce-s toate adunaturile astea de idei si actiuni comparativ cu durerea?
Durerea acuta te determina sa te gandesti la o pace si o izolare profunda. Iti da un sentiment de rusine si inutilitate a tot ceea ce esti sau faci.
Problema?
Sentimentul nu tine. Sau, mai exact, acest sentiment dureaza cat tine durerea. Si apoi… obisnuinta, uitare si reintoarecerea pe taramul muritorilor. Parasesti acel balon suspendat care, pentru o anumita perioada de timp, ti-a dat posibilitatea sa vezi lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva. Asa ca, bucura-te de durere! Te ajuta sa nu te ratacesti prea tare…
anaAyana a spus:
Nimic nu este la întâmplare, nici măcar durerea. În astfel de momente eu îmi aduc aminte de lucrurile cu adevărat importante.
admin a spus:
Ma intreb atunci: cu cat esti mai mult timp bolnav, cu atat traiesti mai ‘real’?
Sau: cand nu suntem bolnavi, traim fiecare in lumea confectionata de propria persoana?
Sau: vrem sa fim sanatosi ca sa scapam de realitate?
…si ajung astfel la maxima (intrebarea) zilei: e realitatea atat de dureroasa?
anaAyana a spus:
Realitatea nu este dureroasă, avem pur şi simplu uneori nevoie de catalizatori pentru a da restart din când în când. Eu nu privesc durerea ca pe ceva tragic dar nici nu o provoc, ar fi culmea
Cami a spus:
Da, in asemenea momente e clar… ori uiti de tot, ori iti amintesti de tot… banuiesc ca depinde de persoana… ce e sigur e ca realitatea devine mult ‘mai reala’ sau devine o alta realitate, in care nu putem sa nu realizam cat suntem de fragili in comparatie cu legile universului… si la urma urmei, ai putea spune cred ca realitatea este dureroasa, deoarece durerea este poate singura care te trezeste cu adevarat la realitate…si nu neaparat doar cea fizica…
admin a spus:
Ai inteles cu adevarat jocul meu de cuvinte
Cami a spus:
Da, pentru ca la fel gandesc si eu lucrurile