[in imagine]
1. Ea, cand nu sunt indragostit (si dupa ce mi-a trecut).
2. Ea, dupa ce m-am indragostit.
Sursa imaginii: www.nextnature.net
Search
Despre autor
Laurentiu Bancu pe trotineta [...] dand o tura prin viata.
Cele mai interesante subiecte
- alegere aniversare bani blog boala bunatate clienti curaj Dragoste durere fericire Film filme incredere Marketing muzica optimism organizare pasiune Poezie prieteni publicitate Relatii sacrificiu schimbare timp trecut viata viitor vis
Aboneaza-te la blog
EA arata bine de tot…eu aratam intr-un hal….mi-am revenit greu si organismul meu inca mai resimnte.Oare de ce noi femeile ne distorsionam cand iubim?Cred ca raman fara raspuns…Desi o prietena buna a mea s-a casatorit anul asta cu tipul pe care il iubeaq si cu care era de 4 ani…dar ea arata mult mai bine decat acum 4 ani…hmm…dilema…
Ce vroiam sa scot eu insa in evidenta este modul in care arata o persoana, si modul in care o vedem cand suntem indragostiti de ea. Cu siguranta o vedem mult mai frumoasa decat este de fapt in realitate. Si totul este ‘acolo’, in cerebelul nostru.
Cand suntem indragostiti, ochii sunt sclavii jocurilor mintilor noastre.
Eu cred, că oamenii nu se schimbă ca aspect fizic până şi după ce iubesc (adică mutriţa). Scimbarea cea mai importantă se face pe scara valorilor şi harta sentimentelor. Că oamenii pe care îi iubim arată altfel este, “meritul” imaginaţiei noastre. Fiinţa iubită o vedem într-o imagine / oglindă inversată în interiorul nostru, numai că este “împodobită” cu / calităţile, valorile, culorile pe care le atribuim noi, îndrăgostiţii, şi pe care alţii nu le văd. Cred că aici este alchimia dragostei. Posibil să nu fie chiar aşa, …dar este suficient de dureroasă mai în toate cazurile “dezbrăcarea” fiinţei iubite de darurile noastre. Nu am ce-mi face, sunt dependentă la scris de paranteze şi ghilimele, dar m-am rupt de dependenţa de cola de 10 ani. Rămân numai cu dependenţa de chipul din oglinda interioară, paranteze şi cafea…. Aveţi grijă de voi.
ntz ntz…ce idee!Ne “photoshop-uim” la nivel de subconstient.
Eu cred ca legatura e atat de puternica incat devine irelevant…
@dana – photoshopatu’ e mai real decat (vrem sa) credem.
@licurici – ‘oamenii nu se schimbă ca aspect fizic până şi după ce iubesc‘ – de acord, oamenii nu se schimba, dar ii ‘photoshopam noi’…
stiu ce ai vrut sa puncteyi Laurentiu…insa la mine a fost mult mai vizibila schimbarea fizica a zic asa.
Da,dar oricum la inceput esti atras si de fizic..Ulterior daca esti o persoana ca mine,photoshopuiesti si nu numai la fizic…Ideea e ca ridici persoana iubita pe un piedestal.Eeeee,ca sa nu fi dezamagit trebuie mereu sa te astepti la mai putin,da uite ca aici n-ai cum tocmai din cauza piedestalului.Ma intreb cati oameni se vor ridica vreodata la inaltimea viselor noastre…si mai tre sa ne gandim si daca noi ne ridicam la inaltimea viselor celor care ne iubesc,pentru ca e adevarata vorba cu “you only get what you give”.
(in 99% (exagerat putin totusi) din cazuri fizicul e cel care da tonul).
Foarte putini sunt cei care se ridica la inaltimea viselor noastre. Dar asta nu e o problema. E doar acuta problema a idealistilor: cred ca persoanele ‘perfecte’ din fanteziile lor sunt ceea ce au nevoie… foarte gresit
Imi imaginez ca vinul e bun pentru mine fiindca imi da niste stari magnifice, si ajung dependent de el, pentru ca intr-un final sa fiu distrus de propria mea fantezie.
Pe de alta parte, ceaiul de coada soricelului e atat de groaznic si amar, dar in final s-a dovedit ca m-a vindecat de boala de stomac…
e mai frumoasa in prima poza
prima de la stanga sau prima de la dreapta?
)
@robert – si eu care credeam ca EU am gusturi alese…
EU cred ca va laudati…
Uneori ceea ce vezi, sau crezi ca vezi in omul iubit exista…sau nu….Iubesti cu totul, cu sufletul, cu trupul, cu simturile, cu tot…. Daca te indragostesti o faci total. Oricum fiinta iubita are cel mai frumos suflet, are cea mai frumoasa forma….
Dana: te inteleg perfect, si eu sunt asa, vreau sa fac tot ce se poate, ca la final sa pot sa spun am facut tot ce am stiut sa fie bine. Daca iubirea moare, poate renaste in alta parte…mai frumoasa….
Da,la un moment dat se consuma tot ce era de consumat si atunci e mai bine sa dai drumul.Mai e vorba si sa ai curaj sa faci asta.
Curajul asta e discutabil. Atata vreme cat inca mai crezi ca se poate face ceva, vei ramane acolo, ancorat de acea persoana. Doar cand vei deveni constienta ca nu se mai poate face nimic, atunci o sa ai curaj….sa pleci pe un alt drum. Si cum eu sunt cateodata de-a dreptul inconstienta….
pai asta am zis cu consumatul…
Din pacate, nu suntem constienti de inevitabil (daca ar fi asa poate ne-am scuti de prelungiri care nu-si au rostul), si suntem putini capabili sa ajungem la el mai devreme decat este ‘sortit’. Trebuie sa trecem prin toate procedurile posibile pentru a fi convinsi ca am ajuns la momentul in care trebuie sa dam drumul…
@dana_reloaded – ‘Doar cand vei deveni constienta ca nu se mai poate face nimic‘. Stii cum e: ‘constientu’ asteapta dupa fluturi, sa zboare definitiv… atunci devii PERFECT constient ca e timpul sa dai drumul…
da mai…ca sa nu regreti,ca pana la urma la asta se rezuma…
si da…putini au coloana vertebrala sa spuna stop atunci cand simt ca s-a terminat.
Coloana vertebrala ? Totul e atat de relativ … Ce ar fi coloana vertebrala fara muschi, inima si, mai ales,ce ar fi fara Suflet ?
Ce trebuie sa facem ? Noi toti, suntem atat de rai si totusi Dumnezeu ne iubeste. Si nu ne abandoneaza. Doar noi facem aceasta.
Viata este o lupta… spunea si Cosbuc:
‘O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor
Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
Sa stai luptand, caci esti dator.’
…si Biblia ‘completeaza’: ‘cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit’.
Si, desigur, celebra ‘te-ai inecat ca tiganul la mal’…
E intr-adevr usor sa dai citate si mai greu in viata de zi cu zi, dar aceste citate cuprind esenta. Dezbaterile si problemele apar in momentul in care il luam pe ‘CUM?’ in brate…
Parerea mea e ca nu trebuie sa ne consolam ca suntem rai ci, sa ne straduim, dupa puteri si posibilitati, sa devenim mai buni. Dezertatul nu-l vad ca o solutie…
Da,trebuie sa ai coloana vertebrala si sa opresti ceva atunci cand trebuie,nu sa te mai chinui inca 100 de ani ca in final sa ajungi tot la acelasi lucru.Intr-o relatie e foarte importanta sinceritatea,iar daca sentimentul nu mai e reciproc atunci nu mai are rost sa bati pasul pe loc.
@dana – vezi tu cum e: sinceritatea e importanta intr-adevar, dar atunci cand nu ai putere si resursele necesare sa fii sincer cu tine insuti, ce pretentii mai ai sa fii sincer cu celalalt?
eeee…deja e altceva asta
Pai in contextul in care vorbeam, nu e altceva. Sa ai coloana vertebrala, curaj si sa iei decizia corecta cand stii ca o relatie nu mai merge sunt lucrurile potrivite DAR, de cele mai multe ori neplacute. Omul se ghideaza in primul rand dupa ce-i place si ce simte, mai degraba decat dupa ce este corect.
Deci, sunt constient ca nu mai merge treaba, dar fiindca stiu ca voi suferi, prefer sa aman, sa ma ‘pacalesc’ pe mine insumi si implicit pe celalalt, sa invoc scuze, motive si sperante [desarte] doar pentru a amana verdictul [deja constientizat].
Insa si in aceasta slabiciune, amanare, omul poate sa se intareasca si sa se pregateasca mai bine pentru momentul ‘culminant’: despartirea efectiva (e ca si atunci cand sufli in supa cate putin ca sa se raceasca pentru a o putea manca; cei care se reped si iau o inghititura fierbinte din prima, se ard si… sufera).
parerea mea e ca suferi oricum…
eu am ajuns la “concluzia empirica” ca e mai bine sa arzi pe rug,decat sa te fiarba in ceaun…
@dana
Suferinta de care vorbesti tu este mult mai intensa si periculoasa [vezi cazurile pasionale], si sechelele cu care ramai sunt mult mai mari, deoarece sunt multe aspecte care raman ‘nerezolvate’.
Despartirile bruste implica de cele mai multe ori si atitudini ostile reciproce.
Cunosc N cazuri de cupluri care s-au despartit fara sa stie exact de ce… Si aceasta incertitudine te bantuie mult si bine, si nu-ti permite sa ‘dezvolti’ normal o alta relatie.
Suferinta exista oricum….asa cum spune dana….uneori o prelungim noi, asteptand un miracol…
Sa ai coloana vertebrala ? Hmmmm…. Cum sa renunti la toate sperantele si visele pe care ti le-ai facut ? Cum sa renunti la tine ? Si acea relatie, legatura, persoana face parte din tine. Renunti la el, la relatie, renunti la o parte din tine…..poate ca toata viata e facuta din renuntari, in speranta ca la un oment dat va fi bine. Sau ca vei deveni implinit….
Si daca simti ca nu e clar totul, ca in tot raul pe care celalalt ti-l striga in fata e CEVA incert, daca celalalt nu pune cartile pe masa pentru ca, paradoxal, acel CEVA incert il opreste si pe el ca si pe tine si, de fapt, nici nu stie ce vrea ?
PUR SI SIMPLU NU POT SPUNE “GATA” pentru ca simt, stiu dinainte cat de mult va regreta, dar cel mai tare ma doare de pe acum ca as putea sa-l vad suferind. Intuiesc viitoarea sa suferinta exact cum intuiesc ca, de fapt, nu ma mai iubeste, ca de fapt niciodata n-a stiut ce e IUBIREA…Cum as putea explica aceasta dependenta pe care o intuiesc a fi reciproca ?
Cine-mi poate spune despre durerea de a-ti asuma un cotidian plin de incertitudine ? Cine-mi poate descrie dureroasa uimire de a descoperi ca esti tradat, mintit, umilit de cel pe care-l vedeai a-ti fi cel mai bun prieten, singurul in care credeai ? Cine mi se poate alatura acolo unde cel pe care-l iubesti este si cel care te ucide ? Iar tu te intrebi cat vei mai ierta ?
Cine poate explica aceasta ciudata sursa de energie ce te face sa mergi mai departe ?
Cred ca, uneori, venim din dimensiuni diferite si se intampla, nu stiu cum, o contopire extraordinara, dar pe termen scurt…”ardem pe rug”, apoi “fierbem in ceaun”, devine atat de prozaic totul pentru unul si ramane atat de intens totul pentru celalalt…eterna, banala poveste…si totusi…cat de grozav ar fi sa renasti din propria cenusa !…Ce am fi daca n-am visa ?…
Toti ma sfatuiesc sa las ” literatura ” deoparte, sa ma ancorez in realitate…Ei nici nu stiu ca de aici vine tot esecul meu…O parte din mine e ancorata in realitate, cea in care lupt cu viata, asa cum am facut mereu. Cealalta parte a visat mereu intr-o dragoste ” pana la adanci batraneti “. Plictisitor, nu ?
Delia – plictisitor, nicidecum….. De fiecare data e altfel, de fiecare data visul poate fi mai frumos, sau mai putin frumos….
Da, in realitate trebuie sa acceptam ca e asa, ne contopim o fractiune de timp ( o zi, o noapte, o saptamina, ani de zile), si apoi ne separam, intr-un fel sau altul. SUnt multe feluri de a renunta, multe feluri de a spera. Poate le vom gasi pe cele potrivite noua, fiecaruia. SI poate intr-o zi o sa putem spune ca visul s-a transformat in realitate. Dar, pana atunci, continuam sa visam la ceva…ce exista de fapt in noi, in toti, la fericirea noastra interioara.
Sansele de a trai si a simti in aceeasi masura experientele, bucuriile sau durerea celui de langa tine sunt identice cu cele de a castiga la loto: 1 la 50 de milioane. Din aceasta cauza este atat de nedrept si incorect sa judecam o anumita persoana: judecata noastra va fi extrem de subiectiva, si cel judecat va ramane in continuare neinteles, indiferent cat de bune sau nebune au fost criticile si sfaturile noastre.
Nu am sa vorbesc despre altii, am sa vorbesc despre mine. Fiindca sunt o persoana care se sacrifica pentru cel iubit, tendinta in fiecare relatie a fost sa ma consider victima (asta fiindca credeam ca nu primesc la fel de mult pe cat dau). Dar am ajuns la concluzia ca sacrificiul, starea de ‘victima’ intr-o relatie, nu este ceva neaparat bun sau rau, este pur si simplu o insusire a dragostei. Daca nu sunt capabil sa ma sacrific, nu iubesc, nu-mi pasa (sau ma iubesc pe mine prea mult…).
Drama ‘victimei’ intr-o relatie este capcana in care cade atunci cand nu este capabil sa renunte la ceva nepotrivit pentru el/ea. Dar, din nou, nu spun ca este ceva RAU. Este ceva dureros, sau, cel putin, asa percepem (eu, ego-ul, cine poate sti cu exactitate?), si nu spun neaparat ca, in momentul in care constati ca cineva nu te (mai) iubeste, te desparti fiindca asa e ‘corect’. Dar exista totusi si o limita a acestei credinte si sperante [ca lucrurile ar putea lua o intorsatura favorabila]? Personal, cred ca da (mai ales in situatiile cand s-a inceput ‘stramb’ si s-a trecut prea usor peste niste aspecte importante – ca atunci cand vrei sa faci o prajitura buna cu oua stricate – se fierbe, se coace, nu o sa se simta gustu’…).
Oameni buni,ce e asa de greu de inteles?
Cand nu mai merge si nu mai merge si ai facut tot ce era de facut,nu mai ai de ce sa regreti.In consecinta poti merge linistit inainte…si nici scuza cu “mi-e frica de singuratate” mie nu mi se pare plauzibila.Trebuie sa-ti iei inima-n dinti,sa-ti ridici fundul din baltoaca(n-am gasit o expresie mai eleganta) si sa incepi sa urci panta.Alternativa nu exista pentru mine(sa te torturezi singur e absurd).
Eu zic ca e bine sa mai dai cu capul de tavan din cand in cand.Si mai important e sa poti sa te ridici dupa ce ai cazut.
@dana – omu’ cu punctu’ pe I (ma rog, femeia…
). Eu nu contest ca atitudinea ta ‘directa si revolutionara’, taioasa si dreapta precum sabia lui Stefan cel Mare (cea cu doua taisuri) este gresita. Dimpotriva, in esenta ai dreptate. Noi vorbim aici (cred eu) despre imposibilitatea omului de a lua o decizie corecta (constient fiind de ea) doar fiindca este implicat sufleteste si nu poate sa renunte atat de usor la lucrurile care ii plac si-i aduc multumire si satisfactie pe N planuri.
Am inteles asta,ceea ce vreau eu sa spun e ca nu e deloc benefic sau logic sa-ti tai singur craca de sub picioare si apoi sa te plangi ca ai cazut…Inteleg ca e greu,dar e vorba de calitatea vietii…
Am ajuns la parerea ca nu degeaba exista proverbe, zicatori, cum vreti sa le spuneti, ca intelepciunea omului simplu e mult mai profunda decat orice rationament complicat,ca “fericit cel sarac cu duhul”, ca “mananci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti”.
Exact, Laurentiu, sansele de a trai si a simti in aceeasi masura experientele, bucuriile sau durerea celui de langa tine sunt identice cu cele de a castiga la loto. Sansele de a intalni sufletul pereche…
Cu toata artileria logica impotriva, cu toate sfaturile binevoitoare, nu ma pot rupe, desi stiu ca pentru noi nu va mai fi niciodata la fel ca inainte…Pentru mine, nu mai e la fel.
Dar spune-mi, Laurentiu, daca iubesti si esti iubit, intr-un mod atat de obisnuit si prozaic, pe care toti ajungem sa-l traim, fara de exceptie, apoi, brusc, te reindragostesti si crezi ca ai gasit sufletul pereche, ce trebuie sa faci ?
Spune-mi: lasi in urma totul, indiferent ca vei distruge celalalt suflet ce a crezut in tine ? Care ti-a fost alaturi, la bine si la rau ? Spui, gata, tot ce a fost intre noi s-a consumat, totul a fost doar o parere, totul a fost…cat de banala poveste…
Sunt extrem de curioasa sa te ascult, sa ascult ce simti tu in legatura cu aceasta, cu acest atat de mult discutat subiect…Ce ai face tu ?
De multe ori, oamenii au de ales intre fericirea lor si fericirea altora. Si chiar daca le este foarte greu, pana la urma vor renunta la fericirea altora pentru a fi ei insisi fericiti. Daca o relatie se raceste intr-o parte la un moment dat, pot sa-l acuz pe cel pe care-l iubesc fiindca a decis sa ma abandoneze?
Eu am iubit si iubesc intens de fiecare data. Pentru mine nu exista cale de mijloc: ori la bar, ori la spital. Dar care este rolul luptei pentru o dragoste ‘desarta’ si nepotrivita? Cu toate ca iubesc intens si lupt cu toate puterile sa pastrez fiinta iubita si relatia, nu impiedic o iminenta despartire. Nu devin absurd. Ba, mai mult, orice despartire o vad ca pe o nastere din nou, ca pe un pas si o apropiere de cea care mi-e sortita. Sunt foarte trist cand vad cate relatii de ‘compromis’ exista astazi. De ce? Nu fiindca oamenii nu au bani, pozitie sociala sau fiindca unii sunt mai destepti, altii mai putin… ci fiindca oamenii nu mai cred CU ADEVARAT in conceptul de ‘Jumatate’.
Si raspunsul la intrebarea ta: Da, tot ce a fost intre noi s-a consumat. Este doar o banala poveste fata de ce urmeaza. A fost frumos ATUNCI, acum este doar o frumoasa amintire. Voi zambi sau imi vor da lacrimile de fiecare data cand ma voi intoarce in trecut, dar eu in prezent si in viitor vreau sa traiesc, nu in trecut! Am iubit, si am fost fericit. Am suferit. Dar lucruri minunate ma asteapta! Cred asta!
Zambesc amar, cand stiu ce ma asteapta…spre deosebire de tine…de cate ori ti-ai cautat sufletul “pereche” ?
Ce crezi despre mine, eu, cea care simt O SINGURA IUBIRE ?
Ce ar trebui sa faca PROCUST cu tine ?
Ce ar trebui sa faca PROCUST cu mine ?
‘de cate ori ti-ai cautat sufletul “pereche” ?’ – asta e o intrebare care are un raspuns cu multe “0″-uri la sfarsit…
‘Ce crezi despre mine, eu, cea care simt O SINGURA IUBIRE ?’ – cred ca imi semeni mult [nu neaparat pentru 'simt O SINGURA IUBIRE']
Ma abtin sa raspund la ultimele doua intrebari.
Eu nu cred ca poti iubi doar o singura data….. Sunt atatea feluri de iubire….iti iubesti intr-un fel perechea ( pe care o cauti permanent), iti iubesti intr-un fel copilul, intr-un fel mama, intr-un fel prietenul/prietena….
Daca iubesti doar o data, gandeste-te daca dragostea aceea a ramas la fel, sau cauti altceva in omul iubit…..mereu si mereu….Nici tu nu mai esti aceeasi, azi esti alta decat cea de ieri si decat cea de maine….
[...eu vreau sa cred ca iubesc de fiecare data...]
mi s-a intmplat si mie ceea ce zici tu.l=am cunoscut si a devenit un inger cazut din ceruri. ne-am despartit si parca a devenit om, l=am coborat de pe piedestalul pe care il urcasem cat timp am fost impreuna.ieri m-am intalnit cu el iar..era acelasi inger de care m-am indragostit. ce inseamna asa? ca nu l=am uitat?stiu…o sa treaca? ce mi se intmpla? as vrea sa inceteze…
@ Cristina
Noi facem ne indragostim si noi ne oprim din iubit.E o chestie de vointa(daca nu la nivel constient,atunci la nivel de subconstient).Depinde ce vrei de fapt si nimeni in afara de tine nu poate sa-ti raspunda la asta
facem in asa fel sa ne*
De cat timp ai nevoie sa deosebesti dragostea adevarata de cea trecatoare ?
De fiecare data cat timp trebuie sa dureze ?
Ce inseamna pentru voi o dragoste adevarata ?
Nu vi s-a intamplat sa considerati o dragoste perfecta si dupa aceea totul sa decada ?
Cand devine dragostea IUBIRE ?
A te indragosti inseamna a IUBI ?
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
” inger cazut din ceruri ” si apoi, om si inger iar pentru TINE ? dar TU, tu ce esti pentru el ? iar EL, EL ce inseamna pentru EA ? si EA, EA ce inseamna pentru EL ?
As avea nevoie de 3 zile sa raspund la fiecare intrebare… facand o mica socoteala, 10×3 = 30 de zile! O luna sanatoasa
Realitatea e ca intrebarile acestea sunt simple, dar profunde. Raspunsul la unele dintre ele il consider o taina, un mister care nu poate fi explicat cu ajutorul mintii si vocabularului nostru limitat. Ne putem da cu parerea, dar ma indoiesc ca exista vreun raspuns categoric. Probabil exista insa multe raspunsuri care sa ne gadile auzul sau sa ne potoleasca [partial] setea de cunoastere si de dragoste…
Am zis ca vreau sa inceteze.ai zis ca e la nivel de constient. sa zicem ca imi impun asta, dar atunci d ece tresar cand ma gandesc la el sau cand il vad? de ce?
si cand sti ca cea ce simti e iubire?
Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta “e dragoste ce simt?”.Am stiut ce este si cand am iubit,am iubit pur si simplu,nu pentru vreun motiv.La fel cum am stiut si ca am incetat sa iubesc.
Tresari pentru ca nu iti doresti sa nu-l mai iubesti sau te minti ca vrei…
” inger cazut din ceruri ” si apoi, om si inger iar pentru TINE ? dar TU, tu ce esti pentru el ? iar EL, EL ce inseamna pentru EA ? si EA, EA ce inseamna pentru EL ?
de unde poti sa iti dai seama ce esti tu pt el? da mi o idee sa aflu ce e in mintea lui si o sa iti spun si ce insemn eu…
daca trebuie sa-ti dau eu o idee despre ce e in mintea lui, cum imi mai poti spune si ce insemni tu ?
Tell me that you’re sorry.
nu iti pot explica usor ceea ce a fost intre noi, nici cum a fost.stiu doar ca sunt satula sa simt ca se joaca cu mine.probabil ca asta si sunt pt el: a papusa, cu care crede ca poate face ce are el chef…cred ca defapt nu insemn nimic..
lucrurile clare si simple sunt cele de care avem nevoie.
“ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, cum iti suna aceasta ?
oricum, alegerile noastre ne hotarasc destinul. Dumnezeu ne lasa alternativa de a face bine sau rau.
stai si gandeste.
de ce imi zici mie sa stau si sa gandesc?la ce mi-a facut el? la ce am facut eu?
multumesc oricum
trebuie sa stai si sa gandesti totul in contextul in care s-a intamplat, dar asta doar daca esti in stare.
a avea suflet inseamna mult mai mult decat a tenta sau a fi tentat.
Inseamna sa-ti asumi consecintele alegerilor si actiunilor tale…
sa-ti asumi, nu e destul.
caci in zadar iti asumi raul daca nu renunti la a-l mai infaptui.
asa e…Dumnezeu cu mila…
am stat de multe ori si am gandit relatia asta.eu am fost cea care punea ratiunea in fata. am stat si m-am gandit.am aflat doar ce simt eu. il iubesc…l-am iubit.el…nu stiu!? am incetat sa mai fac rau. ma despreind de trecut
ai intrebat odata , Delia, ce inseamna El pt Ea si invers, oare atunci cand iubim nu ar trebui sa insemnam totul pt celalalt? poate e iar un vis! dar intr-o lume perfecta poate ar trebui sa fim totul…daca e sufletul pereche sau nu…
Lumea perfecta ?…Nu e lumea aceasta, dar tu o stii de foarte mult timp.
El pentru Ea a insemnat, inseamna si va insemna Totul.
Stii tu ce bine e sa pui capul pe perna linistit, sa stii ca ai sufletul curat ?
nu ne-am intalnit intamplator aici, credem asta doar pentru ca n-avem privirea de ansamblu – doar BUNUL DUMNEZEU o are -
putem fi sinceri aici sau…nu, noi alegem, cum noi alegem minciuna sau adevarul, binele sau raul
cateodata, o poveste banala si o poteca mult batatorita o putem ridica la rangul de basm si cale a vietii…de ce ? pentru ca sunt multi oameni care mint si care, culmea: mai si cred in minciunile lor
adeseori, oameni buni se unesc cu oameni rai
adeseori, oameni pe care-i credeai buni sunt niste ticalosi
adeseori, suntem prinsi intr-o cusca, iar cand, intamplator, temnicerul(ocupat sa-si iubeasca amanta – grotesc tablou) uita usa deschisa, refuzam sa fugim…de ce ? dragostea distorsioneaza
asa e, Laurentiu, dragostea distorsioneaza si atunci e bine ca vine momentul adevarului…e bine sa vedem…e bine sa ne vedem si pe noi insine, e bine sa stim…putem deveni mai buni, chiar daca nu e usor, chiar daca doare.
a observa = a sta pe margine si a te amuza
= a-ti demonstra indiferenta sau poate enervarea ptr.ca
celalalt sa inteleaga, finalmente
= cf.dex-ului, a privi cu atentie, pentru a-si forma o parere
care dintre acestea corespunde adevarului, domnule Observator ?
intradevar noi suntem responsabil de ceea ce facem.noi ii transformam pe cei de langa noi.cred ca de fapt incercam sa ii atribuim persoanei din realitate un model cum am dori noi sa fie aceea persoana. doare cand vezi realitatea…cand iti sai seama defapt cine e cel de langa tine.
uneori ne e frica sa iubim pe cel de langa noi tocmai ca nu e asa cum ne dorim, dar poate ca diferentele ne afc sa ne iubim si mai mult.e mult mai frumos cand in fiecare zi descoperi ceva nou alaturi de cel de langa tine, alaturi de omul iubit
faptele ne reprezinta:
invelite in vorbe dulci, faptele murdare
atrag Echilibrul universal
timpul va zbura,
iar noi ne vom trezi din visare
v-ati pierdut cu discutia asta…
care dintre voi v-ati gasit sufletul pereche? care mai credeti in a gasi un suflet pereche? sau acel echilibru perfect de care uni poate au nevoie?
daca deranjam alegem alt loc…
…labyrinthos…
@dana – ‘fiindca tot ce avem nevoie uneori este ca omul sa se piarda: in el insusi, in ceilalti, in visare, in disperare, in speranta. evident ca nu trebuie sa si ramai acolo…’
@Cristina: eu cred, si imi doresc sa nu incetez sa cred niciodata.
nu deranjati,dar incercati sa nu divagati si nici sa va repetati inutil…
eu am crezut ca mi-am gasit jumatatea si apoi am realizat ca lucrurile nu stau in termeni de jumatati ci mai degraba in intregi care coexista…
Chestia cu jumatatea e prea complexa. Probabil am sa scriu un post special despre asta (daca nu un roman…). Altfel, am sa-ti dau dreptate (Dana) ca ajungem prea departe cu postul asta…
Da, intr-adevar, “chestia” cu jumatatea e prea complexa…o mare taina, un mister…Pe de alta parte, avem acest subiect, “Dragostea distorsioneaza”.
Si da, ceea ce spune Dana e de foarte bun simt.
Intrebarea pe care o pun este urmatoarea : daca, la un moment dat, in viata, avem convingerea intima ca ne-am gasit jumatatea, merita sa sacrificam alte vieti care depind de noi ? Merita sa sacrificam tot ceea ce ne inconjoara numai pentru acest suflet pereche ? Merita sa sacrificam alte suflete pentru Sufletul Pereche ?
Unii o vor considera o intrebare retorica.
Daca se mai poate, dati in raspuns, conform crezului vostru, al fiecaruia.
conteaza cred ca despre ce alte suflete vorbim…se poate discuta ore in sir despre acest subiect…cum era? o carte? nu cred ca ajunge…o adevarata colectie:)
“Cristina” :
“conteaza despre ce alte suflete vorbim…”
poti fi atat de sigura ca ai toate datele problemei si cunosti profund acele suflete?…”pagube colaterale”… dar… fiecare actioneaza conform Principiilor sale si fiecare face alegeri ce-i vor determina calea destinului…in fine, nu mai vreau sa judec pe nimeni, daca am facut-o, imi cer iertare, Dumnezeu e singurul care are dreptul sa ne judece si tot El este cel care trebuie sa ne spuna daca e bine sau nu ceea ce facem…sunt convinsa ca o sa ajungi la aceasta simpla concluzie…dar iti va lua ceva timp, timp pe care-l crezi “on your side” ; insa ceea ce e facut ramane bun facut…si timpul e ireversibil pentru noi, pamantenii.
Restul ? “Dust in the wind…”
Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi.
(Charles Dickens)
Deci, cati dintre noi stim ce este dragostea ?
“Fluturasi in stomac” – facil, atractie/chimia trupurilor – compatibilitate sexuala, pasiune – patima, etc… cati stim cu adevarat ce este dragostea ?
intr-adevar, suntem multi cei care incercam sa intelegem si, poate, de-a lungul vietii, credem ca gasim sufletul pereche de-atatea ori de cate ori ne indragostim, intotdeauna necunoscutul ne atrage, daca avem imaginatie, frumosul ne patrunde pe fiecare, incontestabil, dar putini vom rezista pana la capat, putini vor avea favoarea sacrificiului…
…dincolo, de viata intensa de noapte prin cluburi sau ieftine discoteci, de plimbarile incognito cu o masina mai mult sau mai putin super, de noptile de iubire in ritmurile celor mai fierbinti hituri, de atractia formidabila de moment a acelor “coup de foudre”, de gustul amar al deceptiilor, despartirilor si tradarilor, de suferinta de dinainte de “cui pe cui se scoate”,
Dragostea/Iubirea apare si Devine
Daca e adevarata, niciodata nu se sfarseste
Mi-a placut mult citatul:
I may not be a smart man, but I know what love is…
Fair enough…you are a smart man.
Mersi pentru compliment. Daca as fi acum un mar verde, cu siguranta m-as coace prematur…
dap…iar m-a mancat sa zic te iubesc
ciudat,nu?
De ce e ciudat?
Pentru ca incepe sa-mi para din ce in ce mai periculos sentimentul asta…
explic daca vrei
Periculos ca in filmele in care ‘ea iubeste un gangster’ sau periculos pentru ca nu stii exact ce se intampla? Desigur ca vrem explicatii.
Periculos in sensul ca iti cam tai craca de sub picioare.Ma hotarasem ca n-are rost sa mai o iau de la capat cu o relatie serioasa si am luat-o.Ma gandeam ca fiecare cauta ce are nevoie,iar eu intamplator am nevoie de stabilitate,pentru ca sa zicem nu am avut parte de un astfel de model.
@ Laurentiu(mai 15th, 2008)
“Te-ai intrebat vreodata ce s-ar intampla daca fiecare ar interpreta semnele de circulatie dupa cum ’simte’ el? Iti raspund eu, daca-mi permiti: uita-te la ‘dragostea de azi’, uita-te la ce s-a ajuns, casnicii si suflete distruse, copii fara parinti si parinti fara copii, jale si prostituie. Stii de ce? Fiindca: ‘pentru ca iubirea nu poate avea o singura definitie decat la modul aspirativ dar la modul real fiecare ii poate da definitia lui personala…’ (iti amintesti cine a spus asta, da?)”
Salve tuturor.Sal Laurentiu!
frumos subiectul ,atractiv si incitant.Exact ca si iubirea,ca si persoana cealalta.din ce am citit la inceputul subiectului deschis si acuma la ultima adaugare,am observat (sau cel putin am eu impresia(corectatima voi pls daca gresesc)sau mi se pare si nu sunt atent) asa o umbra de frica de necunoscut !sau defapt o frica al unui gand din noi insine.Genul :
“DELIA : ….fiecare actioneaza conform Principiilor sale si fiecare face alegeri ce-i vor determina calea destinului…in fine, nu mai vreau sa judec pe nimeni….”
sau faze “ca iubesti pana te “CONSUMI” si apoi incerci sa te minti….”!
OK!stati un pik,nu am avut 20 de gagiki pana acuma si nu am fost omul sa dau femeile pe spate…(si invers daca eram femeie).adevarat cand esti indragostit il/o iei la pachet cu bune si cu rele si cum e el,dar de indata ce el si ea se accepta,fie indragostit sau nu doar ca se plac si au fluturasi si la cap si prin stomak,asta mai ies pe partea din dos,prin nas,urechi si se diminueaza,ar in perioada acesta suntem constienti de cealalta persoana de felul sau ,de comportament ,de atitudini si tot cel reprezinta pentru mine insumi.SI pana la urma ce vreau numai sa stau o vreme si sa plec sa imi caut alte zari?sincer nu cred,cred ca daca o/il indragim atat “face to face” trebui sa facem si pe celalalt constient de situatie si atent si de moment si sa stim ce doreste si cealalta persoana delanga noi vand in vedere ca deacea exista relatia si a inceput,nu doar de dragul”nu am ce face,imi ocup timpul cu ceva”si sa constientizam ca daca incepem sa ne ignoram logic ca devine monotonie/abstinenta si ignoranta/neglijarea .dar nikiodata si doar foarte rar incercam ceva nou si atunci nu zicem si celuilalt si nu mai stim ce vrem de la relatie.dragoste,dispare,dar putem sa avem grija de cealalta persoana dar si ea sa faca la fel cu noi insine si am putea sa “fim iindragostiti” in continuare,asta daca una dintre persoane nu are alte ganduri si doar se joaka cu persoana noastra monopolizandune sentimentele.
Apar si eu ….De ce vad si cand iubesc obiectiv? Chair acum de curand mi sa spus ca-s mai rationala decat par(par extrem de ametita),chiar si cand iubesc vad defectele persoanei de langa mine, stiu sau incerc sa pun in balanta calitatile versus defecte, trec peste ele, realizand ca nimeni nu este perfect,imi place sa spun ca ar ajunge la Antipa. Nu am vazut un barbat mai frumos doar (fizic)pentru ca l-am iubit..l-am vazut asa cum este…daca a fost sa-l iubesc ok….daca nu..putea sa fie si fat-frumos. Bine a spus cineva , calitatile , valorile morale si caraterul te fac in final sa iubesti, poate sunt rece si seaca…dar senzatia aceea de “fluturasi” poate exista sau nu….nu asta face o relatie sa mearga…aceia sunt doar fluturasi, au viata scurta. Restul calitatilor te fac sa mergi mai departe, merg pe incredere( pe cale de disparitie), devotament, altruism si multe altele…
“si multe altele…”
Vad si simt tot raul ce ma impresoara si chiar daca i-as spune Stop tot n-as inceta sa-L iubesc. Pentru ca sunt printre aceia ce iubesc o singura data si pentru totdeauna.
Pentru ce-L iubesc ? Pentru ca sufletul meu este in pieptul lui si fara suflet nimeni, dar nimeni nu poate trai. Numai ca el nu mai vrea sa stie asta acum. E undeva, intre doua lumi, nu poate inca pleca desi “alti fluturasi “- facila exprimare – il chinuiesc.
…ce va fi…va fi.
foarte adevarat daca ai citit cel mai iubit dintre pamanteni,autorul marin preda spune acelasi lucru despre matilda (nu pot decat sa sper ca nu sunt ca matilda: o frumusete pe exterior si o cotoroanta in interior—in prima poza cotoroanta e evidenta,in a doua sanziana
cosanzeana////_(
neata,ma aflu in adoua dimineata de liber.ma bucur cum pot si stiueu pentru mine,e soarele iesit la prasit de 1 ora si ceva dar e o ceata(app sunt din bucuresti)si inorat si ceva frig,normal cu caldura la caloriferele reci.mda.recent,din pacate mi sa petrecut inevitabilul,desi miroseam eu ceva,nu eram sigur,m-i sa adeverit cele gandite.fata vroia sa fie libera,sa faca ce vrea.sa sa isi faca prieteni,sa nu dea explicatie altuia,sa se intalneasca cu cine vrea,sa…. sa fie libera total.dragoste cu fortza nu exista,cica nu ma poate iubi niki pe jumate cat incepusem eu de mult sa o iubesc, pana l;a urma sa inteleg ,sa aflu,sa stiu ca nu eram ce isi dorea ea,vroia pe cineva de “nivelul ei”.mda.adevarul e ca decat sa fiu o pacoste ptr ea zic ca e ok,mai ales ca vrea sa isi “faca viitorul cum vrea ea “.asa ca nu mam opus.mam gandit si ma uit in urma la cele 10 luni petrecute impreuna cum sau scurs ….
salutare natiune….dragostea adevarata se simte ……cel putin asa mi s-a intamplat mie…..k toate k nu mi-a spus niciodata …(k asa a fost situatia)am simtit de la bun inceput k ma iubeste….sau cel putin k simte ceva pt mine….k e ceva special intre noi..de aia zik: k in momentul knd intalnesti persoana POTRIVITA simti……e un sentiment pe kre nu il pot descrie in cuvinte…sincer nu am km sa il descriu….ce zici laurentiu esti de acord k mine???
si apropo de poza….a doua mi se pare mai….frumoasa…zik eu…
Evident, insa este una si acceasi persoana…
Da , foarte intersant . Intradevar distorsioneaza , dar depinde ce fel de dragoste e : fericita sau nefericta , impartasita sau neimpartasita. Ms orqm :*
PS: DATZI UN VOT AICI PT A AJUTA O PISICUTZA DRAGUTZA http://www.tamagochi.ro/pet-Micina ms moolt de tot
pisicutza aduce cu stapana sau vecinul?scz era app la faza de mai sus cu votul sa stiu pe cine votez ptr presedentie
– de multe ori noi distorsionam dragostea din viata noastra .
Uneori ne e frica sa iubim pe cel de langa noi tocmai ca nu e asa cum ne dorim, dar e mult mai frumos cand in fiecare zi descoperi ceva nou alaturi de cel de langa tine, alaturi de omul iubit.
pai se spune ca atunci cand iubesti , slabesti si iubirea te face mai frumos, cu siguranta ca se intampla anumite schimbari fizice in organism care sunt normale, eu cred ca pana la urma suntem niste animalutze si oricat am vrea sa parem indiferenti fata de o anumita persoana poate ca sunt anumite semne care ne arata ca nu e asa…poate ca asa ne-a facut Dumnezeu, oricum eu nu cred in relatiile bazate pe sex, cred in altceva, poate ca ne transformam pana cand la un moment dat boom suntem pregatiti sa ce?:)))))
Daca treci peste prejudecati nu e nevoie ca dragostea sa distorsioneze. Din nefericire prejudecatile sunt ascunse in inconstient!
dragostea te face să-ti pierzi mintea, tradiţiile , obiceiuirile , familia , viaţa…dragostea te face să crezi că existi , iubeşti şi tot din jurul tău iţti este permis şi tot ea te face să greşeşti… nu e doar fericire e şi suferinţă! Dar dragostea este un motiv de a fi fericiti măcar odata! şi de a avea o dovada scrisă adânc în inima ta că ai fost Pământean , ai trăit , ai iubit , ai fost important pentru o persoana! pt o pers care trăia prin tine şi pentru tine!
“““““““Distorsioneaza““““““““““““““““
mda… si totusi noi photoshop-uim prin subconstientul nostru ptr ca ascpectul fizic cu cel psihic,mental si ce tine de comportamentul fiecarui om sunt ca niste culori si unele se amesteca cue celelalte sau se si complecteaza dand un tonus mult mai bun sau mult mai urat,depinde de sezonul in care te afli in acele momente.in orice caz ,este ceva palcut la un moment dat cand te indragostesti si numai iti pasa de defectele celuilalt si deacea spunnem :”e bun si asa ,niki noi nu suntem mai prejos.”Dar cu timpul ceva in greierasul nostru prinde forma si incet ,incet prinde forma,culoare si nu in ultimul rand miros/gust care e foarte nasol dupa ceva vreme.sau dam cu parfum de camera si trrece memomentan imbatandune cu miros de elefantika
.mda…
Suneti tari! Va citesc comentariile cu drag. Take care!
Sunteti* (emotii :p )
Bine ai venit in cafeneaua intrusului!
He he..cred ca depinde si de organismul fiecaruia aici,multi dintre noi percem in diferite feluri dragostea, sentimentele,certurile si multe altele.
Pot spune ca am trecut si eu prin ceva asemanator..am avut o relatie de 3 ani..s-a terminat..iar asta m-a schimbat si din pct de vedere mental ..si fizic si psihic. Incerc acum sa ma mint ..ca imi va fi mai bine ..ca viata merge inainte cum spun toti..si imi omor timpul ca sa uit ..dar fie vorba intre noi.. ( e tare greu si nu reusesc atat de mult pe cat mi-am propus )
Foarte interesanta poza,nu degeaba se zice ca atunci cand iubesti ti se goleste mintea si ti se umple inima.Si cand privesti cu inima nu vezi tocmai clar,vezi doar ce vrei.Pentru ca tot e vorba de metamorfoza,o iubire neimplinita te poate schimba,bineinteles in rau,atat fizic cat si emotional,o femeie fiind infinit mai frumoasa cand iubeste, ii lucesc pana si ochii.
Dragostea distorsioneaza,orbeste,omoara sufletul…si doar cand reusesti sa scapi de ea poti face o analiza obiectiva;daca a fost bine sau nu…
Dragostea nu te lasa sa vezi persoana iubita decat in felul tau..indiferent de cine ai fi,dragostea iti da puteri nebanuite….foarte bun postul tau!
Doamne, de unde am inceput si unde am ajuns….Ati distorsionat cu totul subiectul..Laurentiu, sa stii ca si noi, femeile va vedem pe voi, barbatii, cel putin la fel de distorsionatin conditiile precizate de tine. Cred ca problema este atunci cand realizezi adevarul si ce poti sa faci din acel moment. E mai greu, dar asta e tot farmecul.:)
Nu culoarea ochilor este importanta ci felul in care te privesc.
criss- exact asta cred ca este ideea
felul cum arati sau cum te vad anumite persoane este influentat de comportamentul tau, de educatie, de sentimente. Toate astea te pot face mai atragator, mai frumos.
Eu as interpreta imaginile altfel:
1. ea, cand era intragostita
2. ea, dupa ce ia trecut
“nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta…caci ,in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariul dragostei”
… tuturor le vei raspunde ‘a ma iubi inseamna, inainte de toate ,a colabora cu mine’” saint exupery
ne indragostim in fiecare zi.. de iubit iubim doar fiinta alaturi de care ne gasim linistea si simtim ca si ea o gaseste !
mah voi nu vedeti ca poza e fake?ce credeti ca in timpul ce iubesti slabesti sau ceva de genu asta te schimbi?nu nici gand uitativa atent la parul care curge pe umerii fetei si o sa vedeti ca e acelasi par are exact aceeasi forma parul nu se poate poza e modificata printr-un program care poti sa te faci cum vrei tu mai grasa mai slaba
deci uitativa va rog la par sa vedeti ca poza e fake mai ales la umeri 
adi.sper ca esti doar in trecere pe aici si ca, nu mai ai de gand sa postezi nimic.era vorba despre felul in care il vezi pe cel de langa tine in timp ce-l iubesti si dupa ce ”ti-a trecut”.e greu?
O vezi mai frumoasa dupa ce te indragostesti de ea, pentru ca, in general, o femeie atunci cand iubeste incearca sa fie cat mai atragatoare pentru alesul ei( ma refer la faptul ca va incerca sa slabeasca daca se considera plinuta, va incerca sa se coafeze asa cum iti place etc) – pe scurt, va incerca sa se schimbe ca sa iti fie pe plac.
Oricum, mi se pare mai interesant de discutat de ce atunci cand incerci sa cunosti pe cineva, nu-l cunosti pe el, ci pe reprezentantul lui, o versiune “imbunatatita” a acelei persoane.
Daca acest comentariu e deplasat, imi cer scuze, e prima data cand intru pe acest gen de site.
e mult mai draguta a doua poza….intr-adevar atunci cand iubesti sau cand te indragostesti te schimbi total din toate punctele de vedere.nu sunt de acord cu cele spuse de tea.ai dreptate dar doar partial.femeia nu se aranjeaza doar pentru a-i face pe plac baiatului…aici difera de la caz la caz.voi baietii priviti altfel lucrurile si nu vreau sa fiu rautacioasa insa voi,daca observati ca o fata tine la voi sau va iubeste profitati foarte mult de acest lucru,iar majoritatea fetelor pun botul,iar pentru a va fi pe plac incearca tot felul de trucuri pentru a arata mai bine pentru a va multumi,dar majoritatea baietilor nu apreciaza altceva la o fata decat ambalajul,sufletul nu prea conteaza.sunt si fete care apreciaza doar portofelul baietilor,dar sunt in nr mai putin.am deviat de la subiect…:D