… ca stiti deja ca nu-mi place sa mi (li) se spuna ‘bloggeri’. [si uite asa se vor ridica destui sa ma excomunice din 'blogosfera'. Sa le fie de bine si sa fie sanatosi!]

Dilema celor care scriu pe blog suna foarte simplu: cat de des sa scriu si cum/ce sa scriu atunci cand nu am ‘inspiratie’?

Solutia e la fel de simpla: scrie cat de des ai inspiratie, iar atunci cand nu ai inspiratie scrie din convingere. Sau din ambitie. Sau da cu plasa (de fluturi) dupa inspiratie. Caut-o in toate cotloanele posibile: muzica, meditatie, film, carti, notite, internet (aici ai ce cauta)… Imbraca-te in rosu, roz sau portocaliu (s-ar putea sa fii surpins cat de bine-ti sta – si chiar sa iasa un articol pe tema asta).

Daca vei scrie foarte des, oamenii se vor satura de tine. Oamenii se satura si de ce e bun si bine. Daca esti mediocru (trage singur concluzia)…

Daca vei scrie (prea) rar, oamenii te vor uita. Provoaca stari sau esti ‘mort’!

Deci, simplu: nu scrie des, nu scrie rar [ca un sarut plin de pasiune - ar spune cineva].

Cum ramane cu inspiratia? Inca nu ai gasit-o? Inspiratia nu e nimic altceva decat o stare pe care (ti-)o provoci. Daca nu poti sa provoci inspiratia, vei fi doar un oportunist care incearca sa vanda cupru la pretul aurului. Doi-trei pacalici vei gasi, dar nu mai multi.  Cititorul versat cunoaste valoarea. Si te taxeaza cand faci pe pacaliciul. Iti scoate limba si te sterge din RSS.

Si, nu uita: intre tine si cititor trebuie sa existe ceea ce spunea KOOP:

Later edit – si ca sa-l citez si pe prietenul nostru, Seth Godin: “La un moment dat, Stephen Stills a scris: <<daca nu poti sa fii cu cel pe care-l iubesti, iubeste-l pe cel cu care esti.>> Cred ca gresea. Pe Internet regula este urmatoarea: fii cu cei pe care-i iubesti (si care te iubesc). Ignora-i pe restul. Nu e placut, dar e adevarat.”