Am intalnit astazi 5 notiuni: dragoste, incredere, egoism, schimbare si slabiciune. Doua sunt pozitive, doua negative, iar una poate fi si-si. Si intalnindu-le mi-am imaginat urmatorul scenariu:
Un om egoist si slab, dar paradoxal, bun, isi traieste viata de zi cu zi. Are noroc si primeste o comoara mica, de care se indragosteste si pe care o pretuieste. Dar este un om egoist, si stralucirea comorii paleste pe zi ce trece, pana in ziua in care trebuie facut ceva cu sentimentele a caror stralucire piere si ea. Si fiindca este un om slab alege sa-si pacaleasca destinul. Ceea ce e perfect nu e indeajuns de bun. Cum poate fi bun ceva perfect pentru un om slab si egoist?
Timpul a trecut, si pierderea comorii i-a deschis ochii, i-a sadit spini in suflet, iar durerea si cainta nu au masura. Iar omul, in durerea lui s-a cait si s-a schimbat.
Si cum in lume sunt atatea comori, omul nostru a primit alta pe care a tratat-o cu dragoste, incredere si schimbare. S-a oprit si a lasat in spate tot trecutul cu ale lui comori, greseli si suferinte. A ales viitorul. Dar trecutul nu i-a dat pace. S-a intrupat in noua comoara crescandu-i acesteia colti si coarne, voce razvratita si gura spurcata, ce arunca flacari de neincredere si vrea sa-l inghita si sa-l scufunde in smoala trecutului. si acum se lupta cu tot: cu dragostea, cu increderea, cu egoismul, cu schimbarea si cu slabiciunea. Este singur cu decizia pe care trebuie sa o ia.
stop. lucrurile pe care ar trebui sa le invatam din povestea de mai sus:
Pentru foarte multi e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva a carui trecut e cel putin dubios. Si fiindca toti avem un trecut dubios, prescurtam: e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.
Oamenii nu cred in schimbare. Oamenilor nu le place schimbarea. Te vor hartui si te vor vana la prima chestie care are legatura cu “cine ai fost” si nu “cine esti”.
Oamenii cred ca ceea ce le place este bine pentru ei; si, mai grav, unii (destui) lupta pentru ce le place cu toate puterile, impotrivindu-se astfel propriei lor fericiri.
Fugim de suferinta de azi chiar daca asta inseamna o luna in plus de nefericire. “Azi” este mai important ca niciodata. “Candva” nu mai are niciun sens.
Ne iubim mult pe noi insine, iubim stari, senzatii, sentimente si iubim “putin” persoane.
Ne pacalim intr-atat incat credem ca, plangandu-ne de mila, luptand si sperand degeaba, facand jalnice compromisuri vom indupleca “destinul” sa-si schimbe cursul. Special pentru noi.
Trebuie sa fim smeriti, dar nu ne putem lasa calcati in picioare.
Cele de mai sus nu sunt intamplari fictive. Sunt intamplari adevarate despre mine, despre tine si despre multi altii ca noi.
Unde e granita dintre demnitate si smerenie ? Cand o treci ?…Omul egoist, dar bun (paradoxal), cel care iubeste senzatiile si uraste schimbarea devine omul egoist si rau, paradoxal…se schimba
…Desprinderea…inlocuirea unei suferinte prezente cu o alta viitoare
sau : Predarea totala
“e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.”
sau : Intalnirea sufletului pereche
Asta vrei sa spui ?… Dumnezeu NE DA FORTA de a fi sufletul pereche pentru Perechea noastra, un singur suflet si un singur trup, asa Cum trebuie si Cand trebuie, dar noi, ca niste orbi, nu vedem si nu intelegem aceasta si cautarile noastre ne duc peste timp si, intr-un tarziu, obositi de atata cautare,gasim o alta , o noua, “mica comoara”, retraim clipele tineretii si spunem extaziati : ” mi-am gasit sufletul pereche !”…Urmarea ? Are particularitatile ei, pentru fiecare dintre noi in parte…
CANDVA SI DE FIECARE DATA
Putem noi sti destinul nostru, putem noi pacali destinul nostru, putem noi face destinul nostru ?
Nu poti sa schimbi destinul tau in care ai crezut cu toata fiinta.
CRED INTR-UNUL DUMNEZEU
Si eu
Sa nu ma intelegi gresit: cand am spus ‘destin’ nu am exclus divinitatea din ‘ecuatie’.
“iubim “puţin” persoane”… cred că aici este şi paradoxul, “iubim” conceptul de “persoane” şi ne este greu să iubim şi mai ales să acceptăm persoana (dragă sau nu) fără a vrea să o schimbăm după bunul nostru plac, considerând că noi ştim mai bine decât ea cum trebuie să fie. Ne place să fim Pigmalioni, să ne sculptăm Galatei…comori, şi cât de greu precepem când primim de la destin comoara.
Dumnezeeiască este decizia de a ne lăsa însă liberul arbitru ca să ne modelăm propria fericire. Unii sunt maeştri în aceeastă artă, alţii rămân doar ucenici…
interesant si totusi……..
simt ceva negativism in ce ai scris. O mica deprimare? O mica deceptie? eu nu ma regasesc in nimic din ce ai scris, ba din contra, simt total pe dos
@licurici – ‘fără a vrea să o schimbăm după bunul nostru plac’ asta este intr-adevar una dintre cele mai mari greseli pe care le facem si care scoate la iveala firea noastra egoista.
@vasy – ‘interesant si totusi… interesant?’
@cory – nu deprimare. nu deceptie. niste amintiri. niste prieteni. Ma bucur pentru tine ca nu te regasesti in ceea ce am scris. Pentru ca aia ar fi un lucru trist. Si, vorba lui vasy de mai sus, totusi… situatiile acestea apar, si cand apar trebuie sa le facem fata cum putem.
“Ne iubim mult pe noi insine” – adevarat; “iubim stari, senzatii, sentimente” – iubesc mai mult persoana care da starile, senzatiile sau sentimentele care imi plac. Destinul… in mare parte e “opera” fiecaruia, chiar daca nu in totalitate
@otilia – Nu contest (ca ‘iubesc mai mult persoana care da starile, senzatiile sau sentimentele care imi plac‘) dar am o intrebare pentru tine: daca aceasta persoana ti-ar da stari, senzatii sau sentimente care nu-ti plac, ai mai iubi-o?
Salutare!Interesante conceptii…Ma regasesc intr-un fel in tot ce ai scris…Am invatat de la viata ca da,totul trebuie luat asa cum vine,trebuie sa facem fata durerii,dezamagirii,suferintei tot asa cum facem fata si iubirii,fericirii,increderii…Pt.ca intotdeauna sufletul nostru va fi invadat de fel si fel de sentimente,mai placute sau mai putin placute,prin mintea noastra vor trece mii de ganduri,placute sau mai putin…Conteaza doar sa ramanem ‘noi’ si sa ne lasam influentati doar de lucrurile bune si frumoase,sau…de cele pe care le consideram NOI bune si frumoase….Pup,take care!
@cory si Miky – voi ar trebui sa aveti o discutie fiindca ‘eu nu ma regasesc in nimic din ce ai scris’, respectiv ma regasesc intr-un fel in tot ce ai scris. Ce diferiti suntem, nu?
@Laurentiu: daca “dezamagirile” s-ar tot repeta in timp as ajunge sa nu mai iubesc persoana.
Ai ajunge sa nu o mai iubesti, sau ai ajunge sa o parasesti?
iti multumesc! esti cel mai bun prieten pe care il poate avea cineva.
as ajunge sa o parasesc si apoi sa nu o mai iubesc.
Da. Aceasta este decizia corecta.
.
imi cer scuze, am postat din greseala, tastatura e cam aeriana … poti sterge comenturile astea 2…
Pai de ce le-as sterge? Ai pus punct pe ‘punct’.
da, poate ai dreptate.
OK, Charles Darwin a spus, printre altele :
“Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile.”
Prin luarea “deciziei corecte” supravietuim si unii si ceilalti. Decizia corecta este determinata de coeficientul de adaptare = coeficientul de inteligenta , azi.
Fiind sub vremuri, ne adaptam, da ? Astfel e bine pentru propria persoana – FIRST US – apoi, evident, pentru ceilalti.
De ce sa mai avem Principii ? De ce sa regretam ceva ce nu mai merge ? De ce sa pastram curat ceva ce a fost frumos, cu rele si bune ?
Sa fim ironici, sa fim practici, sa ne adaptam. Sa fim noi, in centrul universului, nu ? Sa fim cei mai tari, sa supravietuim !
Si, cand obosim, cand ne vine vremea, sa ne caim…dar mai e pana atunci, nu ? Abia ne facem incalzirea pentru fericire…
Ati vazut filmul documentar “The secret laws of attraction” .
Eu sunt de parere ca Dumnezeu ne iubeste destul de mult incat sa ne indeplineasca orice gand subliminal pe care il avem, crezand ca aia ne dorim si drept urmare el trebuie sa se conformeze. Desi avem probabil o soarta generic creata, modul de punere in practica a ei este la latitudinea noastra si avem bilioane de variante pentru ea.
Niciodata sa nu iti doresti mai mult decat poti sa ai..asa ne-a spus la finalul clasei a XII-a doamna noastra profesoara de psihologie,sociologie si logica..(in functie de anul scolar).
Daca nu pretuiesti ce ai,niciodata nu vei fi multumit,totul ti se va parea o existenta amara,urata,nedreapta.Oricat ai avea,intotdeauna altcineva va avea mai mult ca tine.Si tu iti doresti sa ai ce are si el,apoi vezi ca altcineva are mai mult si tot asa.Tot timpul cand ne rugam zicem:,,Doamne da-mi si Doamne,fa-mi!”,dar niciodata:,,Doamne,iti multumesc pentru tot ce am,iti multumesc pentru ca sunt viu si astazi cand atatea mii de oameni au murit,ca am o familie fericita si sanatoasa,cand atatia parinti sunt drogati,alcoolici,cand isi violeaza propriile fice sau isi vand copii ca pe sacii de cartofi,care isi schilodesc copii mici doar ca sa impresioneze mai multi oameni cand merg la cersit,ca am o iubita care tine la mine si ma iubeste cand sunt atatea prostituate care o fac cu oricine pentru un pumn de bani si asa mai departe.
Oricum,suferinta este o parte de neevitat din viata.Daca tot e sa suferi,e bine sa suferi pentru un motiv real,nu din imaginatia ta!