Trecut-au de mult vremurile in care ma visam alaturi de Angelina J. pe ceva insula pustie, sau in care o visam pe Charlize T. gatindu-mi peste prajit. Sunt acum la stadiul in care pot sa spun: imi place actrita aia, asta nu-mi place. Si atat. Nu insule, nu peste, nu nimic.

Dar ce se intampla cand te uiti la Camille?
Filmul in sine  este o drama romantica originala avandu-i in rolurile principale pe Sienna Miller si James Franco; nu am sa va povestesc multe despre el pentru a nu va strica placerea de a-l viziona.

N-as spune ca filmul mi-a schimbat viziunea asupra problemelor universului. Sienna Miller a facut-o. Sau, mai degraba, Camille. [despre S. Miller nu stiam nimic pana acum, nici nu cred s-o mai fi vazut in vreun film. Habar nu am daca ia droguri sau face acte de caritate. Nici nu cred ca voi afla vreodata].

Eu de Camille m-am indragostit. De ce? Fiindca:

1. iubeste fara sa fie iubita
2. iubeste chiar daca este moarta (mai multe despre acest paradox in film)
3. este ea insasi chiar daca i-ar cadea toata lumea in cap
4. iubirea ei schimba vieti si conceptii
5. pentru ea nu exista nimic mai important decat viata langa cel iubit
6. entuziasmul ei nu are margini
7. modul in care alinta iti da siguranta
8. chiar si lucrurile deranjante pe care le are nu pot sa te deranjeze in vreun fel
9. pana nu intalnesti o asemenea persoana nu-ti dai seama cat de mult pierzi, indiferent cat de mult castigi

10. este frumoasa din toate punctele de vedere. Nu poti sa nu o iubesti.