Cufarul amintirilor
Azi nu vor fi 5 minute. Vor fi mai multe. Asa ca uita de filmu’ de la HBO sau de ce faceai acum, ascunde-te intr-un colt, da drumu’ la Promise and the monster - ‘Sheets’ si lasa-te tarat in trecutul meu. Tot ce citesti aici e confidential dar sper totusi sa nu ramana intre noi; nu e o nicio logica in ce vei citi, niciun viitor. Doar trecut tomnatic si nicio suparare. Amintiri pe o frumoasa banda rulanta.
Sunt cam foarte gripat, stau acasa lat, si ce poti sa faci altceva cand esti gripat decat sa te pui sa deschizi cufarul cu amintiri…
‘EL: Cum sa faci un copil sa inteleaga ce este un calculator performant, ce inseamna o relatie sociala, ce e viata cu adevarat? El sta pe fundut, iti zambeste dulce, si totusi, atat de nevinovat! Cea mai mica nehotarare zguduie hotararea radicala! Cel mai mic razboi tulbura albul imaculat al pacii!’[…]
‘EL: Esti culmea vietii si a problematizarii ei. Slabiciunea ta consta in frica nepotrivirii, a nealinierii la standarde de mult timp uitate dar reactualizate in subconstientul tau. Esti o problema nu pentru ca-ti pui intrebari , ci pentru ca problemele de dincolo de limita sunt mai reale, mai actuale pentru tine decat pentru un alter-ego al tau aflat cine stie unde in lume, sau demult trecut in lumea celor ce nu cuvanta.’
‘EA: Prefer sa fiu transparenta, vorbitoare, nefilozoafa’
‘EL: Cand infrunti curajul esti las sau iubesti atat de mult incat esti speriat? Iubire fara tremurat nu exista! Iubire explicabila… nici atat!’
‘EA: Nu prea am dormit azi noapte. Si cred ca nu mai dorm noptile. Visez ca dorm, undeva pe o pajiste cu flori de lamai… sa vreau sa ma trezesc? E ceva frumos pentru mine ca sa vreau?’
‘EL: Ti-as putea raspunde toata realitatea. Nu toata viata, toata REALITATEA! Pentru ca esti acolo unde sunt eu sa-ti raspund… Visul nostru e reincarnarea in care, poate, crezi tu…’
‘EL: Noi nu putem sa terminam ceva. Am terminat si apoi am murit.’
‘EA: Nu vreau sa cred asta! Noi nu murim! Noi, pur si simplu, ne… privim!’
M-am oprit. Cufarul devine prea greu, prea apasator. Este atat de puternic dar, paradoxal, nu poate vindeca o banala gripa. Asa ca mai iau un antibiotic. Si inca unul, si inca unul. Acum, cufarul e cat mine de mare. Are si o usa. O deschid, si desigur ca e ziua aceea calduroasa de vara in care am vizitat scoala aceea uitata de lume… autobuzul acela cu ceas cu cuc. Iti mai aduci aminte? Te durea capul si vroiai, pentru prima data in viata, sa mi-l dai mie. Ce gentleman am fost sa te refuz!
Iar tu… nu ma mai bate la cap cu intrebari tampite: ‘cum imi dau seama daca ma iubeste?’ Nu te iubeste! Daca te-ar iubi ti-ar scrie si tie o poezie de-asta:
‘Pentru el am fost, apoi pentru el am devenit cea pe care o dorea.
pentru el am invatat sa tac, apoi
sa nasc din cuvant
din stele plangand.
Pentru el am invatat sa cant taina
pentru el am cantat fericirea,
lui sa i-o dau neintinata;
cuvantul meu i l-am dat lui,
sa-si acopere trupul ostenit.
Pentru el am ucis stele si tot
pentru el am negat lacrimile.
I-am daruit anii toti,
lumea mea cu flori si primaveri.
L-am vegheat in nopti
cu furtuni cenusii
pentru el pregatindu-mi spiritul…
Am ras pentru el,
am plans pentru el…
am furat lucrurile pentru el.
am pacatuit, apoi
m-am cait pentru el.
M-am razbunat in numele lui,
am sangerat, am cazut;
cu greu, dupa toamna,
m-am ridicat din noroi…
pentru tine…
pentru tine am creat,
pentru tine am murit’
Cum? Nu ti-a scris inca poezia asta, exact asa, cu aceleasi cuvinte, cu aceeasi punctuatie? Ei bine, uit-o! Nu te iubeste, nu-i pasa. Las-o…
[…] si inca vreo 3-4 pastile. Asa scrie in prospect ca te vindeca de vise frumoase, si dulci amagiri [pe langa gripa sau ce stafilococ o mai fi si asta].
Dupa atatea pastile, ma plimb prin cufar acum. M-am intalnit cu un [fost] bun prieten pe care l-am vandut pentru 30 de arginti, pentru ca apoi sa-mi spanzur gestul si sa traiesc cu regretul… Am incercat sa ma iert eu in locul lui. Uneori tine.
Iar acum am dat peste poza cu marea… marea din care nu am inteles niciodata nimic. Marea care nu mi-a placut niciodata. Marea care curge ca si nasul meu… multe asemanari; atat doar ca eu nu am pesti si meduze si scoici.
Ma intorc pe cealalta parte sperand ca voi vedea lucrurile si dintr-o perspectiva fericita. Ma insel. Cand te uiti in trecut, lucrurile nu au decat o singura perspectiva: nu pot fi schimbate.
anaAyana a spus:
Când te uiţi în trecut vezi ce trebuia să faci şi nu ai făcut sau oricum, vezi lucrurile altfel. Este logic. Mă întreb dacă mai dese sunt momentele în care ne zicem că am făcut exact aşa cum trebuia sau rămâne ceva şi pentru prezent.
admin a spus:
Depinde cat de tare vrei sa te amagesti. Depinde cat de vie ti-e constiinta. Depinde cat esti de optimist sau cat esti de pesimist. Si acestia sunt (doar) cativa dintre factorii (mai) importanti care influenteaza modul in care privesti in trecut. Sau, hai s-o zic invers: modul in care privesti in trecut iti va spune cat esti de optimist sau pesimist, cat de activa ti-e constiinta, si cat de tare vrei sa te pacalesti.
anaAyana a spus:
Privind în trecut îmi dau seama că azi sunt mult mai optimistă.