Acum doua saptamani scriam despre “Pitoreasca Romanie“. Astazi, in plina criza, am facut din nou gestul, pe care credeam ca voi ajunge sa-l regret, si pe care totusi, in cele din urma nu l-am regretat: m-am uitat la TV. La circ. Nu circ de-ala cu animale dresate si giumbuslucuri. Circ cu politicieni, analisti, economisti [mare diferenta, nu?].
In toate discutiile despre “cine e de vina pentru starea asta, ce ar trebui facut, cat de proasta e decizia X si cat de buna e decizia Y”, nu am sesizat decat aceeasi eterna ipocrizie: politicienii care nu-s la putere au solutii mai bune decat cei care sunt; pentru situatia actuala e de vina Basescu si guvernul Boc. La un moment dat ma apucase o scarba mai mare decat acea care ma apuca atunci cand mananc nuci sau sfecla rosie.
Romanul prostu’ se uita la tot circu’ asta si, imbatat de vorbe dulci, si lacrimi electorale, are senzatia ca in Romania va fi bine. Parerea mea este ca in Romania nu va fi bine. Nu va fi bine nici la anul si nici peste 50 de ani [fiindca tineretul, "baza" tarii, e mai degraba interesat de porn, manele, cocalarism, pitzipongism si scandal]. De ce?
Mi-am amintit povestea lui Avram. Dupa cum stiti probabil, Avram a fost un om “pe placul lui Dumnezeu”. Si cu toate acestea fara vreun copil, pe care si l-ar fi dorit nespus. Insa credinta i-a fost rasplatita si, cand aproape ca nu mai spera, Dumnezeu i-a daruit un fiu.
Chiar daca stia cat ii este de dedicat, Dumnezeu l-a supus testului suprem: i-a cerut sacrificarea propriului fiu in semn de credinta, dragoste si daruire. Si desigur ca stiti si incheierea: in momentul in care Avram, si care intristat puternic s-a supus totusi vointei Celui de Sus, a incercat sa-l injunghie pe Isaac, Dumnezeu l-a oprit si i-a spus: “acum stiu ca-L iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe propriul fiu”.
Poate te intrebi de ce in acest context, aceasta poveste. Daca nu e deja clar, va spun de ce: fiindca aceasta situatie de criza in care se afla Romania, s-a ajuns in mare masura din cauza unei crize a individului roman. A individului roman. In tot acest timp, toti sunt cu degetul indreptati spre altii: PDL-istii spre PSD-isti, pensionarii spre Basescu, Basescu spre Guvern, Guvernul spre X, Y spre Z… nimeni nu sta in fata oglinzii. Nimeni nu admite ca criza a pornit de la mai mici sau mai mari compromisuri ale indivizilor acestui popor: eu, tu, Basescu, Boc, Geoana, X, Y si s-a acutizat, atingand acum probabil apogeul suportabilului. Compromisul de a ma duce cu “pachetel” la medic de parca ar fi fost un drept! Compromisul de a accepta bani pe care nu ii meriti, pentru care nu ai lucrat. Compromisul ca manac jumate din crema de finetti pe care trebuia sa o bag in cornurile brutariei la care lucrez. Propagarea mentalitatii si “traditiei”: daca nu curge, picura! Par maruntisuri, intr-adevar, dar, ne place sau nu, ASTIA SUNTEM! [si, ce e mai grav, nu dam semne ca am dori sa ne schimbam]
Mama se revolta atunci cand spun ca nu vreau sa merg la medic cu pachetelul (stiind ca in acest fel nu voi fi tratat “preferential”). Ca daca mergi cu propriul copil la medic, nu poti sa nu “impingi” ceva, ca altfel risti sa nu fii bagat in seama (sa ma scuze mama ca am dat-o pe ea de exemplu, fiind sigur, dintre toti cei pe care ii cunosc, CEA MAI DEVOTATA meseriei pe care o practica, insa vreau sa tin degetul atintit cat mai “spre mine”).
“Noi nu suntem Avram!” Noi nu am alege sa ii punem in primejdie pe cei dragi… pentru ce? Pentru un scop nobil? Pentru un viitor mai bun, dar foarte indepartat, al nepotilor nostri?
Da, asa este: noi nu suntem Avram. Si nu cred ca vom fi vreodata. Mi-as dori, dar sunt sceptic. In acelasi timp insa, daca nu vom avea “Avrami”, ne vom scalda, ne vom invarti si ne vom adanci intr-o mocirla din care, la un moment dat, nu vom mai putea iesi.
Eu nu stiu ce vei face tu. Dar stiu ce-mi doresc sa fac eu: sa ma uit in oglinda. Atent. Atent de tot. Fiindca stiu ca am (inca) cosuri si puncte negre.
Ai dreptate mia placut ce ai scris.Totul e la personal.Asa cum tratam pe cei din jur la fel suntem tratati.Din pacate am pierdut notiunea despre ce inseamna cinstit,corect,loial,drept,integru etc…Suntem niste parsivi…
Propun purificare prin FOC
Din pacate ai mare dreptate, ce e mai grav e ca nu constientizam problema, asta e primul pas daca vrei sa te corectezi!
Vorba aia “good news everyone… oh wait actually it’s bad news”: se poate si mai rau. mult mai rau.
Laurentiu postul asta ar trebui sa il pui pe toate bannerele posibile din ziarele politice. Spun asta de ani de zile tuturor din jurul meu si din pacate multi ignora asta. Tara asta e de rahat din cauza noastra, avem o criza de moralitate, dar tot continuam sa dam vina pe politicieni sau pe un om, Basescu sau Boc, ca doar e mai comod sa te uiti in ograda vecinului nu?
Pacat ca postari de genul asta nu is virale…Mai bine bagai o gagicuta la final ca asa poate ajungea mesajul asta si pe la cocalari…
te rog comenteaza si asta, daca tot ai adus in discutie religia:
“Patriarhia Română consideră că lăcaşurile de cult aflate în construcţie trebuie finalizate, în ciuda crizei economico-financiare care afectează România. Reprezentanţii acesteia spun că vom depăşi impasul prin construirea de biserici pentru sporirea credinţei.” Mai mare tupeu ca si declaratia asta demult nu am vazut.
In caramizi e “credinta” poporului!
@Jan: e cea mai mare ipocrizie intr-adevar. Biserica Ortodoxa din pacate urmeaza traditia mai mult decat esenta. Dar nu ai ce te baga, fiindca e o chestiune de dogma a lor. Probabil credinciosii romani nu se pot inchina daca nu vad icoane si sfinti pe pereti. Eu as putea fi subiectiv ca nu is ortodox, dar clar consider ca e cam mare ipocrizia…Ai dreptate
Criz este un proces care va putea fi oprit doar prin masurile luate de Guvern, masuri considerate corecte de majoritatea romanilor.
@alina: poate ne si dai detalii, noi suntem mai prost informati
@alina: poti sa ne spui una dintre masurile luate de Guvern care ti se pare tie corecta, si nu majoritatii romanilor?
Mizerii umane.
Eu vreau desfiintarea statului. E simplu. Nu mai vreau umbrela lui murdara, ruginita, pe alocuri gaurita. Vreau sa platesc. Dar vreau sa stiu ce platesc. Vreau curent? Imi instalez o caseta cu monede. Bag 10 bani, am o ora de curent. Stiu ca 10 bani inseamna o ora de curent. Forever. Vreau sa merg pe strada? Bag o moneda in caseta masinii, iar caseta o golesc in fiecare luna la administratorul carosabilului. A, am vazut o groapa? Functionarul primeste un cap in gura. Dinte pentru groapa. Ma imbolnavesc? Merg la spital si platesc spitalizarea. Daca n-am bani inseamna ca nu mi-am dramuit bine fondurile, asa ca merit sa crap. Vreau pensie? Am safe. Acolo pastrez banii si capetele mumificate ale talharilor care au incercat sa ajunga la el. S-a intamplat dupa caderea noptii, iar daca Biblia zice ca e ok sa le gauresc tzestele, o fac.
Asta e statul la care visez eu. Si sunt convins ca e mai bun decat al lor. In statul asta, taximetristul nu se mai vara in trafic cum are el chef, nu mai scuipa pe masini, nu mai ridica amenintator bata de basseball. Pentru ca stie ca am in bord o jucarie de calibrul 44.
@Darius: Asta a fost America la inceputurile ei. In Romania si in Europa nu va fi niciodata asa ceva, nici pe deaproape.
niste javre.cred ca daca o mai tin asa in curand vom avea o revolutie.
Nu cred ca e suficient sa te uiti tu, sa ma uit eu…cred ca trebuie o oglinda maaaare sa se poata vedea toti in ea. Si nici atunci nu cred ca s-ar rezolva ceva, pentru ca uneori am senzatia ca asta este “Tara oglinzilor strambe”. Putini sunt cei care (se) vad drept.
nu pot sa nu fiu de acord deoarece asta e si parerea mea de ceva timp incoace…
tot ce am vrut sa zic este ca post-ul tau imi aminteste foarte mult de melodia “Man in the mirror” a lui Michael Jackson… ^_^
Va aduceti aminte de “Oglinda Oglinjoara, cine e cea mai frumoasa din TARA”. Ei bine cred ca Boc-Poc-Boc e cel mai “destept” in acest moment (saracul cum a picat el la emisiunea lui Gheorghe, poate atunci i s-a sucit o rotita).
Statul la care visam cu toti nu va fi pana cand copii nostrii vor naste alti copii pentru a conduce tara!
Am citit toate comentariile si mi-au placut mai ales cel a lui Darius..ma amuzat
Ai dreptate, Laurentiu,
Noi nu suntem Avram.
Dar daca am gandi cat mai multi ca tine, am putea tinde spre a fi Avram. Si Dumnezeu ne-ar opri din cadere.
DA ….nu stiu spre ce se va indrepta omenirea in ritmul asta de degradare sociala,culturala, si tot ce mai vreti voi….
Autor: Mircea Cărtărescu
Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.
Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.
Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.
Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.
Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.
Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?
Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.
Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedreptăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.
Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.
Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.
Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”
Are mare mare dreptate… A ajuns cutitul la os. Si cand ajunge cutitul la os, incepe sa iasa si rahatul la suprafata…
niste javre.cred ca daca o mai tin asa in curand vom avea o revolutie.