Doua atitudini opuse, doua efecte diferite. Egoisti din fire, oamenii au critica ‘in sange’. In ciuda faptului ca vedem adesea efectele distructive ale criticii, perseveram in greseala.
Critica este de obicei samanta certurilor. In momentul in care ai fost criticat/acuzat, prima tendinta este de autoaparare. Judecata si luciditatea se scurtcircuiteaza, si nu avem suficienta personalitate sau tarie de caracter pentru a accepta o critica (chiar una intemeiata).

‘Daca a dat cineva cu parul, am scos repede scutul, ca altfel imi crapa capul…‘

Instinctual si logic in aparenta (si nu doar).

Ce se intampla insa cand raspundem asa cum nu se asteapta ‘acuzatorul’? Cum ramane cu ‘daca iei o palma, intorci si celalalt obraz’? Pai ramane bine, cel putin asta mi-a demonstrat practica.
In majoritatea cazurilor (fiindca nu ma refer la cazul in care ai fost impuscat in picior, si-l bagi si pe celalalt la inaintare), mandria este cea care ne impiedica sa intoarcem obrazul. Umilinta fata de cei din juri, si greutatea admiterii faptului ca am gresit. Insa indiferent cat de greu sau de umilitor ar putea sa para, aceasta bariera este foarte usor de trecut. Nimeni nu te impusca, nu intri in pamant de rusine, si gesturile de umilire la care te-ai fi asteptat se metamorfozeaza intr-o atitudine cel putin neutra din partea celui/or care te-au criticat.

Imi aduc aminte de filmul “8 mile”, in care personajul principal participa la un concurs de ‘umilire’ a adversarului (pentru cei care nu stiu, este o competitie intre doua persoane care se ‘injura’ si se umilesc pe rand, castig de cauza avand cel care si-a injosit mai tare adversarul).
Ajuns in finala, personajul ‘Rabbit’ (interpretat de Eminem) in loc sa spuna vorbe ‘grele’ despre personaj, alege sa-si descrie singur situatia umilitoare in care se afla (locuieste cu maica-sa intr-un trailer, are un prieten care s-a impuscat din greseala, prietena i-a fost ‘aranjata’ de un dusman etc.), si-si incheie recitalul cu: ‘uite, spune-le tu acum lor ceva ce nu stiu inca despre mine’. Si, evident, adversarul ramane fara glas…

Pe de alta parte, incearca tot timpul (chiar daca uneori trebuie ‘sa sari calul’) si cu  riscul asumat de a parea ‘ca vrei sa pupi in fund’, sa-l incurajezi pe cel pe care vroiai sa-l critici, sa pui mai mare accent pe calitati, decat pe defecte. Toti, absolut toti oamenii au ceva bun in ei, doar noi suntem prea orbi sa vedem acel bine. Iar acea parte pozitiva trebuie efectiv cultivata si crescuta. Altfel totul se poate duce de rapa…

Totusi, sa nu omitem ca exista si critica ‘constructiva’ (scuzati cacofonia de rigoare), sau momente in care critica isi are rostul ei.

Iata in continuare cateva sfaturi pe scurt legate de cum putem sa facem o astfel de critica:

1. pregateste terenul in prealabil (incepe cu o prezentare obiectiva si impersonala a situatiei si treci apoi treptat la un caz particular);

2. nu striga (nu ajuta la nimic, decat in cazul in care cel cu care discuti e pe celalalt deal);

3. nu afisa un aer de superioritate, care sa-l puna pe interlocutor in situatia in care sa inteleaga ca daca ar fi ascultat de tine nu s-ar fi ajuns aici;

4. evita critica in public; daca ai ceva de spus cuiva, fa-o intre patru ochi;

5. alterneaza laudele cu critica. Ex: ‘saptamana trecuta te-ai descurcat excelent, nu stiu ce s-a intamplat acum insa’;

6. nu folosi cuvinte ‘grele’. Acestea nu se mai pot retrage ulterior (ne cerem ulterior scuze, dar ce s-a spus, s-a spus…);

7. lasa-l pe acuzat sa explice, nu te pronunta fara sa stii bine care au fost motivele pentru care lucrurile s-au desfasurat asa.

8. da-te si pe tine de exemplu negativ. Ex: ‘am facut si eu aceeasi prostioara saptamana trecuta…’;

9. ofera solutii generale unei probleme, lasa-l pe interlocutor sa extraga esenta si sa o adapteze la propria persoana.