In aceasta zi, care pentru unii este deosebita si pentru altii obisnuita, am indraznit sa privesc in viitor. Nu vreau sa stiu ce va fi in viitor. Incerc doar sa-mi imaginez. Acest lucru imi este permis. Si, pentru ca totul sa para cat mai real, incerc sa-mi imaginez viitorul, din prisma trecutului. Este ca si atunci cand stii ca nu poti sa faci un lucru, decat daca iti repeti zilnic asta. Daca ne-am imagina viitorul din prisma trecutului, am putea sa traim mai intens, sa facem alegeri mai bune, sa nu repetam aceleasi greseli. Este adevarat ca invatam din greseli, dar la fel de adevarat este ca putem sa invatam si altfel. Si, tot la fel de adevarat este ca foarte putini sunt cei care invata altfel. Cam toti dam cu capul. Insa sunt greseli si greseli. Unele pe care le poti trece cu vederea mai usor, altele cu care te lupti. Pot sa invat ca a ucide este rau omorand o alta persoana… dar ce folos? A meritat sacrificiul? Invatarea din greseala este mai INTENSA, fiindca o simti pe propria piele. Nu fur, fiindca stiu ca nu este bine sa fur. Dar daca as fura, as fi implicat, as SIMTI ce inseamna sa furi… daca voi fura insa, cu siguranta cineva va avea de suferit… si astfel se formeaza acest ciclu al invatarii prin suferinta: eu fur de la unul care l-a mintit pe unul care l-a ucis pe unul care candva m-a batjocorit… un interesant ciclu, nu?