Comments on: Ce iertam si ce nu

By: andreea

andreea — Tue, 01 Mar 2011 06:49:15 +0000

Cum spunea cineva mai sus…Totul se iarta, Nimic nu se uita!…asa este.Ma aflu intr-o relatie nu tocmai usoara, dar IL IUBESC atat de mult chiar orbeste incat am inceput sa fiu imuna la cuvinte jignitoare gen : toanta,”esti cu capul”,”tin la tine mai mult ca la o sora”,”caut in alta parte ca tu nu imi oferi inteligenta”..etc
Ca sa fiu sincera cum imi este de altfel si caracterul as minti sa spun ca nu sufar si ca pot trece peste….dar de cate ori imi spune aceste cuvinte sau altele….stau si le despic in patru…caut sensul..incerc sa l inteleg de ce spune asta…de ce face asta….am ajuns la un nivel al tolerantei care nu credeam vreodata ca l pot stapani…dar intr-un final framantandu ma cu fel de fel de ganduri ajung si fac cate un mic soc….trec peste si iert…dar durerea ramane,persista si NU SE UITA

By: GICU

GICU — Sat, 26 Feb 2011 11:21:58 +0000

e bine caisi spun parerea o multime de cititori dar cit sint de documentati despre ce lnseamna sa ierti in lumina invataturii crestin ortodoxe.pareri au toti dar cea adevarata o da doar lnvatatura sfintilor parinti.si citi din cei care au scris cunosc sau au auzit de ea.de cite ori sa ierti -de 777de 0ri cite 7 au auzit de asta.e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune insirind cuvinte goale……

By: popica

popica — Sun, 19 Dec 2010 21:37:08 +0000

eu am fost iertata,pentru lucruri nu foarte grave,mici minciunele,intarzieri voluntare,mai stiu eu ce nimicuri,la bar cu fetele spunand ca sunt acasa….asta se intampla la inceputul relatiei noastre.iubitul meu ma ierta cu atata blandete,cu reprosuri atat de blande,cu privirea asa trista…determinandu-ma sa nu mai vreau sa se intample a doaua oara.am invatat de la el sa fiu buna si sa iert desi…sa-l iert pe el nu a fost nevoie pana acum.pentru nimic.cred ca as putea trece peste orice.nu as suporta insa gandul ca nu ma mai iubeste.peste asta chiar nu as putea trece.nu stiu daca as avea ce sa iert…

By: pisica

pisica — Fri, 17 Dec 2010 14:29:26 +0000

Chestia asta cu iertarea este relativa. TE IERT, DAR NU UIT. Suntem egocentrici sau na, egoisti. Cred ca exista extrem de putini oameni capabili sa ierte cu adevarat. Eu una nu pot trece peste minciuni. Te-am prins cu matza-n sac? E grav. De asemenea, sa-l ierti pe cel care te loveste e peste puterea mea de intelegere…
Asadar, nu sunt Maica Tereza si nici nu-mi doresc sa fiu.
Pisica dixit!

By: Jaqueline

Jaqueline — Wed, 01 Dec 2010 18:49:59 +0000

Nu suport persoanele care incearca sa ma minta. Consider ca este o ofensa adusa inteligentei mele. Din partea partenerului astept adevarul, oricat de dureros ar fi el.
Deasemenea m-ar dezamagi enorm daca partenerul meu si-ar vande demnitatea. Nu l-as mai putea respecta.

By: Miky

Miky — Thu, 09 Sep 2010 19:07:50 +0000

In primul rand trebuie sa avem demnitate si un caracter puternic pt. a putea lua atitudine si sa facem ceea c simtim cu adevarat. De ex. eu am aflat din greseala k prietenul meu imi ascundea un lucru destul d important,initial m-am suparat si n-am mai vrut sa vb cu el, dar dupa o gramada d explicatii si argumente am decis sa-l iert si sa continui relatia, desi in sinea mea stiam k nu voi uita niciodata acel gest. Si vreau sa va spun k am procedat gresit k l-am iertat, desi stiam din mom. respectiv k nu voi trece usor peste asta, am vrut sa incerc si sa il iert. Acum suntem despartiti, dupa aproape 2 ani, si vreau sa va spun k temelia ruperii relatiei este tocmai faptul k mi-a ascuns acel lucru la inceputul relatiei. Mi-e ciuda k n-am avut at. puterea sa rup relatia si k am sperat k va fi mai bn.
Am povestit cam mult, si probabil fara sens, dar ceea c vreau sa subliniez este faptul k fiecare dintre noi isi cunoaste mentalitatea si faptele peste kre poate trece, sau nu, si la momentul potrivit trebuie sa luam decizia in functie de ceea c simtim, si nu ceea c gandim :d.

By: gabriela

gabriela — Sun, 18 Jul 2010 20:21:00 +0000

Draga Madalina, e, intr-adevar foarte greu s-o iei de la capat. E un proces lung si dureros. Uneori nici nu mai ai, ca sa zic asa, de la ce capat s-o iei. Iti trebuie multa forta interioara sa rezisti psihic – nu neaparat unei despartiri, cat dezamagirii de a a fi dat tot ce e mai bun in tine unui om care nu merita. Important e, cred, sa stii ca nu esti singur. Intotdeauna se gasesc oameni care te ajuta cand esti disperat, chiar si printr-un telefon. Sau prin cateva randuri. Greu e si sa iei decizii, cu toata cohorta de consecinte. Fiecare situatie e un caz special.Fetelor, femeilor, sus fruntea! Nimeni nu are dreptul sa umileasca o fiinta mai slaba. Slabi sunt copiii, batranii si unele femei. Si…ca sa nu fiu nedreapta…multi barbati. Asta am spus-o si pentru Laurentiu, ca sa-l tachinez, dar si pentru ca exista barbati care indura umilinte si n-au forta de a scapa de ele.

By: madalina

madalina — Sun, 18 Jul 2010 18:18:35 +0000

gabriela, imi place ceea ce spui…
e adevar pur, dar multe nu avem puterea de a o lua de la capat.
si asa traim in multe si marunte umilinte

By: gabriela

gabriela — Fri, 16 Jul 2010 01:46:22 +0000

Mai este o problema. Orice femeie sau barbat ar trebui sa aiba in viata macar un principiu: nu strici o relatie sau o casnicie, fiindca…roata se invarte . Inevitabil. Dupa ce esti sus, cazi, evident, jos )). Doamne, ce deshteapta-s!!! )

By: gabriela

gabriela — Fri, 16 Jul 2010 01:42:36 +0000

Constat ca suntem mai multi care gandim, in esenta, la fel, chiar daca formulam cu nuante diferite. Alexis, Matza, Wish, Biscu se refera la acelasi lucru: putem ierta greseli-fleacuri: neglijente,indiferenta – daca acestea sunt doar niste intamplari. Sunt insa lucruri de neiertat. Indiferenta de-o viata, transformarea partenerului/pertenerei intr-un/o masina de facut bani sau intr-un robot menajer, egoismul (numai eu sunt important, ceilalti – au datoria de a ma sluji!), meschinaria (te duce la un restaurant, de! cina romantica! si apoi iti aminteste luni de zile cat l-a costat masa!). Evident ca vorbesc din punctul de vedere al unei femei,dar stiu ca si barbatii sunt victimele unor femei profitoare si ”cu fite”. Acelea nu cred ca vor scrie aici. Prin urmare, nici un om nu are dreptul de a umili alt om prin violenta verbala si fizica. Orice conflict ar trebui sa se poata solutiona prin dialog. Cel care tradeaza (in cuplu) – sa-si asume greseala, nu sa incerce sa dea vina pe celalalt. Daca are o alta relatie, sa-i fie de bine, dar sa joace cu cartile pe fata: ”nu te mai iubesc, hai sa ne despartim!” E dur, dar e mai cinstit decat sa chinui fiinta de langa tine. Unora insa le merge mai bine sa aiba acasa o menajera si, in rest, sa-si traiasca…mereu invocata MARE IUBIRE. Femeile care au de suportat minciuni, tradari, batai, injuraturi si alte asemenea manifestari ale omului cavernelor trebuie – dupa ce se trezesc din socul de a trai un astfel de cosmar, nu sa se gandeasca la sinucidere, cum fac destule, ci sa se elibereze pentru a-si putea recapata demnitatea.E foarte greu, uneori pare imposibil, dar intotdeauna se va gasi cineva care sa le ajute. Uneori ai de ales intre confortul material si o viata mai modesta. E de preferat a doua varianta. Daca sunt si copii minori, nu li se face nici un bine sa creasca intr-un mediu de violenta si ura. Nu cred ca in tari mai civilizate femeile au luptat pentru drepturile lor degeaba. Si ele muncesc, au serviciu, au grijile casei, ale educatiei copiilor si fac multe sacrificii pentru a tine o familie pe picioare. Barbatii realizeaza asta doar cand sunt parasiti.Adica atunci cand e prea tarziu. Ce sa mai vorbim de iertare… Pot fi iertati, in timp, asa…de la distanta.