Cu totii iertam. Unii mult, altii putin, altii deloc. Ia sa vedem cam cat si ce iertam (prietenului/ei, sotului/iei). Aveti si posibilitatea raspunsului multiplu:
Search
Despre autor
Laurentiu Bancu pe trotineta [...] dand o tura prin viata.
Cele mai interesante subiecte
- alegere aniversare bani blog boala bunatate clienti curaj Dragoste durere fericire Film filme incredere Marketing muzica optimism organizare pasiune Poezie prieteni publicitate Relatii sacrificiu schimbare timp trecut viata viitor vis
Aboneaza-te la blog
Totul este simplu daca nu ierti nu ti se iarta la randul tau,simplu si direct.De ce sa ramai patat la “dosar”….nu?
app bucur:mda poate ptr uni care sa aibe la mana pe cealalta persoana cu care sociaza logic ca ierti ca sa fi iertat.unul iert daca ma minte cu unele chesti care nu ar dauna relatiei noastre.dar daca ar fi serioase gen inselat sau ptr bani sau altelemai rele,desigur nu as ierta si imediat as taia orice discutie.ptr ce sa o iert daca imi da papuci fie cu motiv sau nu?ca ea nu judeca?sau vrea ceva mai bun si alearga dupa aluzi sau chiar dupa luccruri mai de valoare?sti cum se zice:si-a facut-o cu mana ei.
totul se iarta…nimic nu se uita;)
nimic nu se iarta,nici nu se uita.cand cineva te minte,clar nu are nicio scuza si daca mai si vine cu replica “am facut’o pentru binele tau”…bull shit(sorry)
cand esti injurat nu il ierti din mandrie,nu pentru ca nu ar merita.sincer,nimeni nu te injura fara motiv.
daca esti parasit fara motiv,nu ai de ce sa nu fii suparat pe tip/a pentru ca toate lucrurile pe lumea asta au un motiv si daca el/ea e prea putin curajos/curajoasa sa iti recunoasca,nu e treaba ta sa treci cu vederea.
la partea cu inselatu’,problema poate sa plece si de la tine(cel inselat),deci poti sa ii oferi credit persoanei respective,dar totusi,mai elegant ar fi sa va despartiti inainte sa se cupleze sau doar sa petreaca timp cu altcineva(intr’un mod mai apropiat decat cu un amic).am asa o ciuda pe oamenii care inseala…au impresia ca sunt mai importanti daca o fac…
daca iei bataie,poate sa fie si vina ta,dar daca e vorba de iesiri violente asa din senin,e de rau,iar singura solutie e ne-iertarea si despartirea!
nu poti sa ii ierti orice ca doar nu esti mama ranitilor,maica tereza reincarnata…GOd….
Minciuna,inselat, injurat..astea vin de la sine chiar si din partea ta nu numai de langa persoana de langa tine..Se intampla de la sine ..fara sa iti dai seama..cert e ca poti trece cat de cat usor peste astea.
Singurul lucru pe care eu ca persoana, nu as putea ierta niciodata este sa fiu lovita..nush cat dintre noi femeile iarta asa ceva dar am ajuns la concl ca facem o mare prostie..aici aduc vorba si de votul pentru art ” ce conteaza mai mult intr-o relatie”..Respectul..pentru mine e foarte important sa stiu sa respect si sa ma respecte..iar de aici pleaca si restul ..comunicare, incredere..etc..
As vrea sa stiu si parerea celorlalti..iar daca gresesc ..a fost doar o idee pe care am vrut sa o impartasesc..
Multumesc ..si pupici..fetelor :*
Cred ca minciuna e primul semn că lucrurile urmează un traseu ”clasic”: violenta verbala,nemultumirile, jigniri de toate felurile, umilire..apoi violenta fizica. Barbatii fac asta cand își inșeală sotia sau prietena. Cinismul lor nu are limite, iar femeile n-ar trebui să accepte asta. Si totuși o fac…ba pentru copii, ba din rațiuni financiare..Trăiesc umilite fiindcă nu au solții. Așa bine și-au construit bărbații lumea lor, încât femeia nu are scăpare..
Poate nu ar trebui sa dam vina doar pe barbati, nu?
Nu vreau sa-mi apar neamul (si cu atat mai putin gesturi de violenta verbala sau fizica), insa cred ca probleme apar din cauza ambelor persoane implicate. Intr-adevar femeile sunt de foarte multe ori victime nemeritat si poate, per ansamblu, barbatii poarta mai multa vina, insa modul in care tu ai generalizat cred ca este putin exagerat.
Pot sa-ti apar si eu neamul. Exista si barbati mintiti, inselati,exasperati de violenta verbala a femeilor, poate si fizica,mai stii?
Ce-ar fi de făcut cu lumea asta nebună? 
De aprins cate un beculet, pe ici, pe colo, sa mai facem putina ‘lumina’ (cine mai poate, cine mai vrea…). Ca de ‘restructurare din temelii’ doar Cel de Sus se va ocupa (la un moment dat). Deci, sa nu ne facem nici cele mai vagi sperante ca suntem ‘pe drumul cel bun’.
Minciuna NU o suport
exista o vorba formata din doi termeni incombatibili cu care nu sunt de acord: te iert,dar nu o sa uit niciodata…
Daca nu ne-am face speranțe ca lumea poate fi mai buna – până când Cel de Sus se va apuca s-o restructureze,dar se pare că nu are vreme ori nu observ eu ce trebuie
- nu ne-am mai zbate, n-am mai face vreun gest frumos,…lista ar putea continua. Nici măcar nu ne-am mai lăsa mesaje, nu? Iertăm, nu iertăm…, depinde.Mintim, nu mintim…Daca un adevăr poate ucide, nu e de preferat minciuna? Acum am generalizat in asa masura, ca m-am indepărtat de subiect de-a binelea.
Nu iert nimic…minciuna, inselat, lovit, injurat…un lucru atat de major daca este iertat nu face decat sa deterioreze relatia incetul cu incetul…asa ca mai bine tai raul de la radacina…sunt alte lucruri care pot fi iertate… il iert daca uita de ziua mea de nastere decat daca ma minte sau ma injura…iar de inselat..nici nu mai apuca sa ajunga acolo…pentru ca nu stiu cum mi se intampla, dar fara sa vreau descopar fiecare neadevar sau ascunzis exact atunci cand mi-e lumea mai draga..
Totul se iarta…nimic nu se uita:)mai ales dupa ce toti te stiu ca pe cel care ioarta tot:) ar fi greu sa te schimbi..chiar daca iti faci rau singur…sunt si cazuri cand ceilalti o sa ajunga sa se foloseasca de tine:p…dar atunci …chiar nu mai e de iertat..cel putin nu asa usor:)
Nu ştiu ce e de iertat..insă mi-aş dori tare mult să ştiu când şi ce să iert…Uneori noi facem haz pe lucruri care poate in interior nu ne-au afectat atât de mult…nu stam nu analizăm, ci aruncăm vorbe,e mai uşor…Asta mi-aş dori să ştiu când e cazu să iert şi cand nu:)
mintit,injurat,lovit,inselat,cu papuci sau fara…oameni buni toate astea sunt in fiecare zi in jurul vostru.puteti fi chiar voi,baieti si fete,barbati si femei…va dati cu parerea despre nisti cuvinte care cantaresc mult in realitate.si voi ati fost mintiti,injurati,inselati,cu papuci cu tot si sa-mi fie iertat cu toti ati primit cel putin o palma intr-un anume moment.va rog sa cantariti aceste cuvinte inainte de a mai scoate ipocrizii din spatele unui cuvant:iertare.
cuvintele enumerate mai sus nu sunt decat fapte pe care le primim si pe care la randul nostru le dam mai departe zi de zi.
si stiti ce e si mai funny?…iertarea de care vorbiti cu totii este mai mult actiunea de a trece cu vederea,dar si starea aia dulce:)))de a ne multumi (intr-o relatie).si cand nu realizam acest compromis si reactionam in fata minciunii,injuriilor,papucilor:)),iertarea(clementa,toleranta,indulgenta)sau lipsa ei…
Filosofie de viata:Mai intai trebuie sa te ierti pe tine ca apoi totul sa vina de la sine.;)
Desigur ca toti iertam cate ceva nu incape indoiala, insa se iarta dar nu se uita este replica ce-mi vine in cap. Si eu la randul meu am iertat dar, tot am ramas cu acea frica “oare iar o fi facut asa?” Intr-un final am realizat ca mi-am facut mai mult rau ca am iertat si am ajuns la concluzia urmatoare: Daca a calcat stramb “la gara”.
ierti si pleci, nu duci cu tine greseala celuilalt , fiecare e responsabil de vartejurile emotionale proprii! sau ierti si ramai dar …e problema ta!
Constat ca suntem mai multi care gandim, in esenta, la fel, chiar daca formulam cu nuante diferite. Alexis, Matza, Wish, Biscu se refera la acelasi lucru: putem ierta greseli-fleacuri: neglijente,indiferenta – daca acestea sunt doar niste intamplari. Sunt insa lucruri de neiertat. Indiferenta de-o viata, transformarea partenerului/pertenerei intr-un/o masina de facut bani sau intr-un robot menajer, egoismul (numai eu sunt important, ceilalti – au datoria de a ma sluji!), meschinaria (te duce la un restaurant, de! cina romantica! si apoi iti aminteste luni de zile cat l-a costat masa!). Evident ca vorbesc din punctul de vedere al unei femei,dar stiu ca si barbatii sunt victimele unor femei profitoare si ”cu fite”. Acelea nu cred ca vor scrie aici. Prin urmare, nici un om nu are dreptul de a umili alt om prin violenta verbala si fizica. Orice conflict ar trebui sa se poata solutiona prin dialog. Cel care tradeaza (in cuplu) – sa-si asume greseala, nu sa incerce sa dea vina pe celalalt. Daca are o alta relatie, sa-i fie de bine, dar sa joace cu cartile pe fata: ”nu te mai iubesc, hai sa ne despartim!” E dur, dar e mai cinstit decat sa chinui fiinta de langa tine. Unora insa le merge mai bine sa aiba acasa o menajera si, in rest, sa-si traiasca…mereu invocata MARE IUBIRE. Femeile care au de suportat minciuni, tradari, batai, injuraturi si alte asemenea manifestari ale omului cavernelor trebuie – dupa ce se trezesc din socul de a trai un astfel de cosmar, nu sa se gandeasca la sinucidere, cum fac destule, ci sa se elibereze pentru a-si putea recapata demnitatea.E foarte greu, uneori pare imposibil, dar intotdeauna se va gasi cineva care sa le ajute. Uneori ai de ales intre confortul material si o viata mai modesta. E de preferat a doua varianta. Daca sunt si copii minori, nu li se face nici un bine sa creasca intr-un mediu de violenta si ura. Nu cred ca in tari mai civilizate femeile au luptat pentru drepturile lor degeaba. Si ele muncesc, au serviciu, au grijile casei, ale educatiei copiilor si fac multe sacrificii pentru a tine o familie pe picioare. Barbatii realizeaza asta doar cand sunt parasiti.Adica atunci cand e prea tarziu. Ce sa mai vorbim de iertare… Pot fi iertati, in timp, asa…de la distanta.
Mai este o problema. Orice femeie sau barbat ar trebui sa aiba in viata macar un principiu: nu strici o relatie sau o casnicie, fiindca…roata se invarte
. Inevitabil. Dupa ce esti sus, cazi, evident, jos 
)). Doamne, ce deshteapta-s!!! 
)
gabriela, imi place ceea ce spui…
e adevar pur, dar multe nu avem puterea de a o lua de la capat.
si asa traim in multe si marunte umilinte
Draga Madalina, e, intr-adevar foarte greu s-o iei de la capat. E un proces lung si dureros. Uneori nici nu mai ai, ca sa zic asa, de la ce capat s-o iei. Iti trebuie multa forta interioara sa rezisti psihic – nu neaparat unei despartiri, cat dezamagirii de a a fi dat tot ce e mai bun in tine unui om care nu merita. Important e, cred, sa stii ca nu esti singur. Intotdeauna se gasesc oameni care te ajuta cand esti disperat, chiar si printr-un telefon. Sau prin cateva randuri. Greu e si sa iei decizii, cu toata cohorta de consecinte. Fiecare situatie e un caz special.Fetelor, femeilor, sus fruntea!
Nimeni nu are dreptul sa umileasca o fiinta mai slaba. Slabi sunt copiii, batranii si unele femei. Si…ca sa nu fiu nedreapta…multi barbati. 
Asta am spus-o si pentru Laurentiu, ca sa-l tachinez, dar si pentru ca exista barbati care indura umilinte si n-au forta de a scapa de ele.
In primul rand trebuie sa avem demnitate si un caracter puternic pt. a putea lua atitudine si sa facem ceea c simtim cu adevarat. De ex. eu am aflat din greseala k prietenul meu imi ascundea un lucru destul d important,initial m-am suparat si n-am mai vrut sa vb cu el, dar dupa o gramada d explicatii si argumente am decis sa-l iert si sa continui relatia, desi in sinea mea stiam k nu voi uita niciodata acel gest. Si vreau sa va spun k am procedat gresit k l-am iertat, desi stiam din mom. respectiv k nu voi trece usor peste asta, am vrut sa incerc si sa il iert. Acum suntem despartiti, dupa aproape 2 ani, si vreau sa va spun k temelia ruperii relatiei este tocmai faptul k mi-a ascuns acel lucru la inceputul relatiei. Mi-e ciuda k n-am avut at. puterea sa rup relatia si k am sperat k va fi mai bn.
Am povestit cam mult, si probabil fara sens, dar ceea c vreau sa subliniez este faptul k fiecare dintre noi isi cunoaste mentalitatea si faptele peste kre poate trece, sau nu, si la momentul potrivit trebuie sa luam decizia in functie de ceea c simtim, si nu ceea c gandim :d.
Nu suport persoanele care incearca sa ma minta. Consider ca este o ofensa adusa inteligentei mele. Din partea partenerului astept adevarul, oricat de dureros ar fi el.
Deasemenea m-ar dezamagi enorm daca partenerul meu si-ar vande demnitatea. Nu l-as mai putea respecta.
Chestia asta cu iertarea este relativa. TE IERT, DAR NU UIT. Suntem egocentrici sau na, egoisti. Cred ca exista extrem de putini oameni capabili sa ierte cu adevarat. Eu una nu pot trece peste minciuni. Te-am prins cu matza-n sac? E grav. De asemenea, sa-l ierti pe cel care te loveste e peste puterea mea de intelegere…
Asadar, nu sunt Maica Tereza si nici nu-mi doresc sa fiu.
Pisica dixit!
eu am fost iertata,pentru lucruri nu foarte grave,mici minciunele,intarzieri voluntare,mai stiu eu ce nimicuri,la bar cu fetele spunand ca sunt acasa….asta se intampla la inceputul relatiei noastre.iubitul meu ma ierta cu atata blandete,cu reprosuri atat de blande,cu privirea asa trista…determinandu-ma sa nu mai vreau sa se intample a doaua oara.am invatat de la el sa fiu buna si sa iert desi…sa-l iert pe el nu a fost nevoie pana acum.pentru nimic.cred ca as putea trece peste orice.nu as suporta insa gandul ca nu ma mai iubeste.peste asta chiar nu as putea trece.nu stiu daca as avea ce sa iert…
e bine caisi spun parerea o multime de cititori dar cit sint de documentati despre ce lnseamna sa ierti in lumina invataturii crestin ortodoxe.pareri au toti dar cea adevarata o da doar lnvatatura sfintilor parinti.si citi din cei care au scris cunosc sau au auzit de ea.de cite ori sa ierti -de 777de 0ri cite 7 au auzit de asta.e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune insirind cuvinte goale……
Cum spunea cineva mai sus…Totul se iarta, Nimic nu se uita!…asa este.Ma aflu intr-o relatie nu tocmai usoara, dar IL IUBESC atat de mult chiar orbeste incat am inceput sa fiu imuna la cuvinte jignitoare gen : toanta,”esti cu capul”,”tin la tine mai mult ca la o sora”,”caut in alta parte ca tu nu imi oferi inteligenta”..etc
Ca sa fiu sincera cum imi este de altfel si caracterul as minti sa spun ca nu sufar si ca pot trece peste….dar de cate ori imi spune aceste cuvinte sau altele….stau si le despic in patru…caut sensul..incerc sa l inteleg de ce spune asta…de ce face asta….am ajuns la un nivel al tolerantei care nu credeam vreodata ca l pot stapani…dar intr-un final framantandu ma cu fel de fel de ganduri ajung si fac cate un mic soc….trec peste si iert…dar durerea ramane,persista si NU SE UITA