Dudeştii Noi se află la 12 kilometri de Timişoara, la câţiva paşi de la ieşirea de pe DN 6 spre Cenad. Primul primar ales în comună este Alin Nica, care la 23 de ani devenea cel mai tânăr primar din ţară. „În 2004, aveam doi contracandidaţi: Mita şi Jula, două nume predestinate. Am ajuns după aceea să mă înţeleg foarte bine cu ei. Am câştigat la 20 de voturi”, şi-a început povestea Alin Nica.
Tânărul primar s-a apucat rapid de treabă. Era un „sat fără câini”, la marginea Timişoarei, fără drum şi iluminat stradal. “Drumul era plin de gropi. Nu putea merge pe asfalt decât cu viteza a doua. În rest, era numai drum de pământ. Era beznă. Nu era nici sediu de primărie, nici grădiniţă. A trebuit să mă gândesc la o strategie”, a mai spus Nica.

Citeste mai departe povestea transformarii Dudestilor Noi.

Vizionand acest filmulet, nu poate sa nu ma mire in continuare atitudinea celor care spun ca in Romania “va fi bine”. De bosorogi nu mai vorbeste nimeni (sa ma scuze acei poate prea putini oameni in varsta cinstiti care mai exista). Tineretul va schimba Romania! Care tineret? Cocalarii si pitipoancele? Manelistii si batausii? Drogatii? Colegii care stau si se uita (si mai si filmeaza) cum se omoara doua colege de-ale lor? Aaaaa… nu astia tineri? Dar care? Cei capabili – care de indata ce termina o facultate respectabila si-au facut bagajele si au plecat intr-un loc care promoveaza “cat de cat” cumpatarea, valoarea, competenta, munca – acestia?

A ajuns sa-mi mai fie mila doar de trei categorii: de batrani, de copii cu balegi de parinti si de acele persoane cinstite care, chiar daca ar vrea, nu au posibilitati sa iasa din rahatul asta!

A ajuns cutitul la osul “bravului” popor roman! A sosit momentul adevarului, momentul in care, din pacate, vom suferi toti. Si probabil mai mult cei cinstiti si nevinovati.

In toate discutiile despre “cine e de vina pentru starea asta, ce ar trebui facut, cat de proasta e decizia X si cat de buna e decizia Y”, nu am sesizat decat aceeasi eterna ipocrizie: politicienii care nu-s la putere au solutii mai bune decat cei care sunt; pentru situatia actuala e de vina Basescu si guvernul Boc. La un moment dat ma apucase o scarba mai mare decat acea care ma apuca atunci cand mananc nuci sau sfecla rosie.
Romanul prostu’ se uita la tot circu’ asta si, imbatat de vorbe dulci, si lacrimi electorale, are senzatia ca in Romania va fi bine. Parerea mea este ca in Romania nu va fi bine. Nu va fi bine nici la anul si nici peste 50 de ani [fiindca tineretul, "baza" tarii, e mai degraba interesat de porn, manele, cocalarism, pitzipongism si scandal]. De ce?

Mi-am amintit povestea lui Avram. Dupa cum stiti probabil, Avram a fost un om “pe placul lui Dumnezeu”. Si cu toate acestea fara vreun copil, pe care si l-ar fi dorit nespus. Insa credinta i-a fost rasplatita si, cand aproape ca nu mai spera, Dumnezeu i-a daruit un fiu.
Chiar daca stia cat ii este de dedicat, Dumnezeu l-a supus testului suprem: i-a cerut sacrificarea propriului fiu in semn de credinta, dragoste si daruire. Si desigur ca stiti si incheierea: in momentul in care Avram, si care intristat puternic s-a supus totusi vointei Celui de Sus, a incercat sa-l injunghie pe Isaac, Dumnezeu l-a oprit si i-a spus: “acum stiu ca-L iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe propriul fiu”.

Poate te intrebi de ce in acest context, aceasta poveste. Daca nu e deja clar, va spun de ce: fiindca aceasta situatie de criza in care se afla Romania, s-a ajuns in mare masura din cauza unei crize a individului roman. A individului roman. In tot acest timp, toti sunt cu degetul indreptati spre altii: PDL-istii spre PSD-isti, pensionarii spre Basescu, Basescu spre Guvern, Guvernul spre X, Y spre Z… nimeni nu sta in fata oglinzii. Nimeni nu admite ca criza a pornit de la mai mici sau mai mari compromisuri ale indivizilor acestui popor: eu, tu, Basescu, Boc, Geoana, X, Y si s-a acutizat, atingand acum probabil apogeul suportabilului. Compromisul de a ma duce cu “pachetel” la medic de parca ar fi fost un drept! Compromisul de a accepta bani pe care nu ii meriti, pentru care nu ai lucrat. Compromisul ca manac jumate din crema de finetti pe care trebuia sa o bag in cornurile brutariei la care lucrez. Propagarea mentalitatii si “traditiei”: daca nu curge, picura! Par maruntisuri, intr-adevar, dar, ne place sau nu, ASTIA SUNTEM! [si, ce e mai grav, nu dam semne ca am dori sa ne schimbam]

Mama se revolta atunci cand spun ca nu vreau sa merg la medic cu pachetelul (stiind ca in acest fel nu voi fi tratat “preferential”). Ca daca mergi cu propriul copil la medic, nu poti sa nu “impingi” ceva, ca altfel risti sa nu fii bagat in seama (sa ma scuze mama ca am dat-o pe ea de exemplu, fiind sigur, dintre toti cei pe care ii cunosc, CEA MAI DEVOTATA meseriei pe care o practica, insa vreau sa tin degetul atintit cat mai “spre mine”).
“Noi nu suntem Avram!” Noi nu am alege sa ii punem in primejdie pe cei dragi… pentru ce? Pentru un scop nobil? Pentru un viitor mai bun, dar foarte indepartat, al nepotilor nostri?

Da, asa este: noi nu suntem Avram. Si nu cred ca vom fi vreodata. Mi-as dori, dar sunt sceptic. In acelasi timp insa, daca nu vom avea “Avrami”, ne vom scalda, ne vom invarti si ne vom adanci intr-o mocirla din care, la un moment dat, nu vom mai putea iesi.

Eu nu stiu ce vei face tu. Dar stiu ce-mi doresc sa fac eu: sa ma uit in oglinda. Atent. Atent de tot. Fiindca stiu ca am (inca) cosuri si puncte negre.

Vin ieri “obosit” de la serviciu si, ca sa-mi trag putin sufletul, fac ceva ce nu obsinuiesc prea des: ma trantesc in fata televizorului. [tin sa precizez, daca nu stiai deja, ca la TV ma uit din an in Pasti si, de fiecare data cand o fac, imi aduc aminte de ce am renuntat la obiceiul asta, pur si simplu, tampit...]

Iau telecomanda, pac primul canal: Prima TV… emisiune de divertisment: Botezatu i-a rupt Biancai un dinte. “Who the f*ck cares?” Adica, sa fim seriosi: cui i-ar pasa ca Botezatu i-a rupt (sau nu?) Biancai un dinte? Cat de “imbecil” sa fii sa te intereseze asa ceva? Adica na, poate i-o fi interesand pe ei, pe parinti si prieteni, dar totusi, la TV?

Iau in considerare varianta c-oi fi eu depasit de evenimente si pac, schimb pe PRO TV: Stiri! [stiu deja ce ma asteapta aici, dar ma gandesc ca poate nimeresc o stire digerabila]: Catalin Botezatu sustine ca nu i-a rupt un dinte Biancai, doar i-a aruncat ziarele in fatzau! E clara treaba – baietii destepti de la PRO TV s-au gandit ei astfel: cum sa ne fure concurenta imbecilii la ora asta de varf? Rahatul e pregatit? Lopatzica? OK! Baga nene!

Dau mai departe sa scap de “i-a rupt sau nu dintele?” si-mi zic: hai sa ascult niste muzica. Tzac-pac, MTV: “Mama Biancai sustine ca a meritat-o si ca cum Botezatu inca nu e sigur daca s-ar mai impaca cu fata cu tzatze dar fara dinte”. Si cam acuma estimez ca apare momentul ala in care incep sa uit de ce nu m-am apucat de injurat si blestemat.

Adica stai asa dom’le: mestecam rahaturile astea zi de zi [le savuram chiar], le mestecam si pe alea cu politica si sportul (sa nu credeti ca aia is mai breji), dar noi ne plangem ca in frigider sufla vantu’? Ca in tara asta merge prost? Ca se fura? Ca ce nepatrioti is tinerii care dupa ce termina o facultate serioasa merg sa lucreze in strainatate? Pai cum sa se schimbe ceva in rahatul asta, cand romanasii nostri vin “obositi” de la serviciu, isi baga fundu in fotoliu si se cultiva cu Dragusanu, Columbeanu, Becali. Mananci rahat si vrei sa c*ci perle?

PS. Insist sa nu-mi scuzati limbajul. Nu am scris articolasul asta cu ideea ca ar putea “atinge” sau schimba viatza unui mancator de cacao. L-am scris fiindca mi se urcase tensiunea si, ca prin minune, de indata ce l-am publicat, mi-am revenit!

“Fenomenul e aiuritor. Vobeam cu un amic care-mi povestea în ce hal il scoate din minti socru-sau care tuna si fulgera de indignare impotriva hotilor care jefuiesc tara, in schimb cand si-a inchiriat un apartament nu a declarat la fisc decat o zecime din chirie, ca “asa face toata lumea”. Altul imi spunea aceeasi poveste despre taica-su si cazanul lui clandestin de tuica in care face cam 200l de tuica pe an, fara sa plateasca un leut accize sau impozit, timp in care se indigneaza despre cum fura lumea statul. Mai nou un val de manie proletara s-a abatut peste guvernanti pentru ca vor sa introduca CAS la veniturile din drepturi de autor. Adica noi de ce sa platim pentru pensiile altora? Sa plateasca altii, noi suntem artisti.”
Citeste tot articolul.

Imi place sportul si sunt cateva site-uri pe care intru (relativ) frecvent. De la o vreme (indelungata) incoace insa, nu mai pot sa intru pe un site de sport (romanesc – ca aici e taramu’ tuturor posibilitatilor) fara sa fiu izbit peste fatza de trei tzatze si un penis… Vreau sa dau click pe titlul unui articol, hop o tzatza pe monitor! Click pe o stire despre volei, hop un anunt ‘Penis prea scurt? Tzatze prea mici?’

Si na, nu-i problema, ignora omu’, ca oricum ‘se stie’ ca tzatzele si penisu’ is la mare cautare. Dar de aici si pana la site de ‘sporn’ e cale lunga vere! Ca nu stiu care actrita si-a ‘tras un cercel in pasarica’ sau ca nu stiu carui creator de moda i-a picat fisa ca i-i draga mai mult chestia aia lunga si tare decat aia neagra si rotunda. Exact ceea ce vroiam sa aflu intrand pe site-ul respectiv! Cum naiba m-ati ‘citit’ ma’?!

Si iacata ca intrand eu deunazi pe un preadeosebit si preainteresant site de sport, uite ce mi-e dat sa citesc. Si, cum de la nastere ma framanta intrebarea asta, n-am ce face si ma pun sa citesc articolul.

Habar nu am cine, cand, cum, de ce si pentru ce l-a scris (ca nu a indraznit sa-si lase numele), dar scuza-ma… atata geniu, atata profunzime, rar vazui! Si cum dragul/a ne intreaba ce parere avem, uite ce parere am eu:

Nu doar ca suntem bisexuali, dar suntem chiar trisexuali, cvadrisexuali, zoofili si legumicoli! Ti s-a intamplat sa fii in preajma unei legume de acelasi sex si, pur si simplu, sa-ti vina sa o mananci? Absolut normal! Mananc-o, nu trebuie sa te simti vinovat! Nu trebuie sa-ti fie rusine daca esti atras de legume! Si cine este de vina fiindca nu ne manifestam atractia fata de legume? Societatea e de vina… societatea asta, bat-o vina s-o bata! Ne invata ca de simti atractie fatza de un castravete sau fatza de o banana, sa-ti suprimi gandurile necurate si sa nu-ti manifesti public atractia fatza de minunatul castravete sau preaminunata banana. Insa pentru asta, vei ramane un frustrat toata viata si te va bantui regretul ca nu te-ai lasat in voia castravetelui sau a bananei!

Frustrat ramai! Sac! [sau... sick!]

Iubire la orice varsta
Eram in tramvai azi dimineata si in fata mea vreo 3 doamne cu varste intre 50 si 65 de ani; iar la vreo 3-4 metri in fata lor, un domn trecut binisor de 60 de ani. La un moment dat suna telefonul, omul nostru raspunde, atat doar ca a avut ‘norocul’ sa-i fie pus pe speaker; asa ca la celalalt capat s-a auzit o voce (probabil nevasta omului): ‘ceau iubire, unde esti?’
Batranelul nostru se panicheaza, roseste putin si cauta cu disperare butonu’ ala, pe care daca apesi nu mai aud toti bagaciosii… Ce m-a iritat insa a fost reactia doamnelor din fata mea, care, foarte stilate de altfel – pline de ‘haur’ si mirositoare de ziceai ca-s in Rolls si nu-n tramvai, isi duc mana la gura sa-si stapaneasca rasetele. Ca vezi doamne, si auzi tu draga, cum sa-i zici mosului ‘iubire’; ca probabil nici nu i se mai ‘ridica cocoselul’… Pff, sa fiu pistruiat de nu mi-a venit sa mi ti le capsez putintel (macar verbal). Dar na… m-am gandit ca poate radeau de tristete ca lor poate nu li s-a spus in veci ‘iubire’. Nici macar atunci cand erau ‘tinere si frumoase’ [adica atunci cand 'se cuvine' sa i te adresezi unei persoane cu 'iubire'; nu-i asa, stimate doamne?].

Ulterior cand una dintre ele a inceput sa vorbeasca la telefon si a inceput s-o dea cu telenovele in sus si-n jos, m-am edificat: cum sa-i cer testoasei sa sara cu prajina?!

Prea multa amabilitate strica
Apoi am ajuns pe la McDonald’s. Da, da, stiu: localu’ ala unde ziceam ca nu o sa mai pun picioru in veci. [Mai calc si eu stramb, nu?]. Oricum, m-am rezumat la a comanda doar o inghetata. Nimic deosebit pana acum. Partea amuzanta a fost discutia:
- Bine ati venit la McD.
- Buna ziua, as dori o McSunday cu caramel.
- [tipa, pe binecunoscutul ton 'mcdonaldist']: cu topping dublu, triplu, cvadruplu, bla bla bla?
- Simplu.
- Ati comandat una bucata inghetata McSunday cu topping simplu si fara bla bla bla bla…
Aici am facut prima privire luuunga… aidca cum sa-mi spuna ce nu am comdandat?!? Bine ca nu mi-a spus: ati comandat o inghetata si nu ati comandat McFlurry, McPuisor si toate McUrile lor…
Ii intind o bancnota de 50 de lei, la care ea continua PE ACELASI TON (incercati sa va imaginati):
- Exista posibilitatea sa-mi dati bani mai marunti. In bancnote de 1, 5 sau 10 lei?
- Cu toata bunavointa mea, eforturile, cu tot respectul, stima si onoarea, nu exista o asemenea posibilitate…

Florile miros si se miros
E vara afara. E un anotimp care nu prea-mi place, dar are si ele avantajele lui. Multe fete frumoase, placute, delectare pentru trecatori, real pericol pentru soferi. Insa lucrurile nu sunt chiar atat de insorite. [Si da, vorbim si de gusturi: gusturile mele...]. Frumusetea este frumusete si atat. Unele personaje insa, au o parere mai abstracta vizavi de acest concept: frumusete inseamna fusta pana la jumatatea fundului, 2-4 kg aur, 2-4 kg silicoane, 2-4 kilograme vopsele, 2-4 kilograme haine firma, una (pana la doua tzatze afara) + o doza variabila de ‘fumuri’ [in general direct proportionala cu cantitatea de materiale mentionata anterior].

In contextul asta, cand apare o frumusete de fata careia insa ii lipsesc accesoriile de mai sus, cu siguranta va fi ‘ignorata’. Dar ce se intampla atunci cand o fatuca de genul asta, se apleaca sa rupa o floricica [in toiul zilei, in centrul orasului], sa o miroase, sa se bucure de ea, sa zambeasca, sa aprecieze frumusetea, sa fie si mai frumoasa? Pai, in cel mai bun caz, va spune lumea ca e si ‘dusa’.

Fata draga si frumoasa, iti spun eu ca nu esti dusa. Esti frumoasa. Si da, florile miros si se miros. Oriunde si oricand.

Tot ce auzim azi: televiziunea este o chestie comerciala. Daca nu dam ce “se cere”, dam faliment. Si atunci, cu buna stiinta, alegem sa indobitocim si sa ne indobitocim.

SISTEMUL

Oamenii sunt educati gresit. Sau, mai bine zis, nu sunt educati. Se autoeduca, si majoritatea dau gres, fiindca sunt foarte putini cei care pot sa se autoeduce si sa mearga pe o cale ‘stramta’.

Oamenii sunt manipulati. Ghidati ca o turma de patrupede catre locul in care doreste pastorul. Iar noi, avem parte de pastori egoisti, dusi cu pluta si avizi dupa bani si succes.

Oamenii sunt egoisti si izoleaza atat binele, cat si progresul. Imi merge prost, dar daca vad ca altora le merge si mai prost, inseamna de fapt ca mie imi merge mai bine si nu sunt prea motivat sa imi imbunatatesc statutul.

Urmarile? Copii de 10-15 ani care vad violuri in direct, zoofilii, atrocitati; parinti incapabili sa stavileasca fenomenul (fiindca ei insisi sunt fascintati de minunatiile TV-ului); show-uri si divertisment de 2 lei (copiat si adaptat dupa emisiuni asemanatoare ale televiziunilor occidentale); sport (a se citi fotbal, a se citi scandal si injurii); oameni care viseaza aiurea prin prisma buiecilor de care au parte pe micul ecran.

Indobitocire. Si ce mi se pare mai amuzant in toata aceasta trista poveste e ca mai sunt unii care mai cred ca lumea asta se indreapta spre bine! Sa ma scuzati pe mine, optimistul, dar lumea asta se indreapta catre o gaura mare, mare si cat se poate de neagra!

Ceva ne lipseste, dar nu stiu exact ce.

PS. Tot din zodia pacalelilor veritabile de 1 aprilie:  Bolivia – Argentina 6-1 (meci oficial!) Asta ‘ca ca’ sa nu ne simtim singuri in a noastra amaraciune…