1. supraestimam capacitatea noastra de a-i schimba pe altii

si

2. subestimam capacitatea noastra de a ne schimba pe noi insine.

Cersetorul a inceput sa saliveze si se gandea ce usoara i-ar fi fost viata daca ar fi piatra pretioasa a lui. Si si-a incercat omu’ norocul:
“-Nu-mi dati mie va rog piatra pretioasa?”
Fara sa stea pe ganduri, doamna a scos piatra si i-a dat-o cersetorului.

Peste cateva zile cam in acelasi loc, doamna se intalneste din nou cu cersetorul care, inmanandu-i piatra pretioasa, i-a spus:
“-Nu am nevoie de piatra asta pretioasa. Nu mi-ati putea da in schimb acel ceva care v-a determinat sa-mi dati piatra pretioasa fara sa stati pe ganduri?”

End of story.

Unul dintre soferi, un domn trecut de 60 de ani, vorbind la telefon imi face semn exagerat, disperat chiar, sa poftesc in masina. Opresc muzica, deschid usa, ma asez pe scaunul din fata si, frecandu-mi mainile una de cealalta ii spun:

“-Buna ziua! Racoare bine afara…”

Cu telefonul la ureche in continuare, ingana ceva, fiind preocupat sa porneasca ceasul.
“-Incotro?”, ma intreaba asezand tacticos telefonul pe bordul masinii.
“-Spre casa”.
Se uita la mine cu o privire tampa: “-Si casa unde e?”
“-100 de metri in josul strazii, spre piata”, ii raspund, sufland in causul palmelor.
Pornise deja motorul, si acum, cu mana inlemnita pe schimbator, ma intreaba iritat:
“-Si atunci ce cauti aici? Doar nu crezi ca am sa te duc pana acolo?!”
“-Pai… mi-ati facut semn insistent sa urc in masina. Ma gandeam ca vreti sa-mi povestiti… cat de singur sunteti. Ca aveti copii care nu va viziteaza, care nu va vorbesc decat rar sau cand au nevoie de dvs. Sau poate nici nu aveti copii… Ma gandeam ca aveti ceva pe suflet”.

Batranelul se uita fix la mine, si nu-mi dau seama daca se pregateste sa ma injure sau sa izbucneasca in plans.
“-Iesi dom’le afara, ce naiba a patit lumea asta?!” [...]

Primele 3 randuri ale intamplarii sunt reale. Restul… fictiune. Stau in fata usii si nu stiu de ce am senzatia ca, daca  ma urcam in masina, toata povestirea ar fi fost reala.

1. va fi greu

2. va fi riscant

3. o sa dureze prea mult timp

4. o sa fie drama in familie

5. nu merit

6. nu e in “natura” mea

7. nu am resursele financiare necesare

8. nu o sa ma ajute nimeni

9. nu s-a mai intamplat pana acum

10. nu sunt suficient de puternic

11. nu sunt suficient de inteligent

12. sunt prea tanar/batran

13.  ”regulile” nu-mi permit

14. e prea maret

15. nu am energia necesara

16. sunt inradacinat in istoria familiei

17. sunt prea ocupat

18. sunt prea speriat

Sunt convins ca fiecare dintre noi putem bifa unul sau (cu siguranta) mai multe din cele mentionate. Sunt la fel de convins ca prin 1.atitudinea potrivita si 2.mult exercitiu putem sa lasam la o parte scuzele si sa facem ceea ce ne dorim sa facem.

1. cine esti e ceea ce ai;

2. cine esti e ceea ce faci;

3. cine esti e ceea ce cred altii despre mine (esti reputatia ta);

4. cine esti e separat de tot ce exista;

5. cine esti e separat de Sursa (Dumnezeu/Natura/Dao etc.);

De ce fac asta? Care este adevaratul motiv pentru care fac (sau nu fac) ceva? Coincide alegerea mea cu principiile mele? Care sunt principiile mele? Sunt acestea principiile mele sau sunt imprumutate de la altii?

Si da, e confortabil sa fugim de intrebarile astea “dureroase”. E comod si putin riscant sa pastem cu toata turma, sa mergem in ritmul ei, sa ramanem oaia fara minte. Dar sa nu ne amagim prea tare: mai devreme sau mai tarziu, treptat sau instant, fie ca ne place sau nu, va trebui sa dam fata cu adevarul.

5/10

Cand am vazut trailer-ul filmului Drive, n-am avut niciun fel de asteptare, insa mi-am dorit sa vad filmul fiindca protagonistii sunt doi dintre actorii mei favoriti: Ryan Gosling si Carey Mulligan. Mai mult de atat, Ryan Gosling e “baiat rau”, un rol cu care nu a fost asociat pana acum.

Inainte sa intru in detalii, trebuie sa spun ca Drive este un film fascinant, hipnotizant chiar. Si, din nou, aparentele inseala. Daca ai vazut trailer-ul, poti sa-l uiti, ca sa exagerez putin, desi dezvaluie multe (aproape) n-are nicio legatura cu esenta filmului. Daca n-ai vazut trailer-ul, nici sa nu te uiti, treci direct la film. Ca in multe alte ocazii, ca sa atraga masele, trailer-ul este “desenat” cat mai comercial, cu actiune, ceva “romance”, masini date peste cap etc.

Filmul este in regia lui Nicholas Winding Refn, al carui singur film pe care l-am vazut (nu are multe  la activ), Bronson, pot sa spun ca mi-a placut destul de mult. Asa se explica si violenta din film (nu este recomandat persoanelor sub 17 ani), Refn aducand in filmele lui “omul primitiv”, excesiv de violent. Desi nu am vazut Valhalla Rising, si ma bazez doar pe cele doua pe care le-am vazut, violenta din filmele lui Refn nu e violenta de dragul violentei (fiindca place publicului sau fiindca asta se vinde acum), regizorul incearca sa inteleaga si sa transimta spectatorilor motivatia la nivel emotional a comiterii actului. Oricum, daca esti mai sensibil, poti sa inchizi ochii sau sa te uiti in alta parte la cele 2-3 faze mai “sangeroase”.

“Feeling-ul” filmului este insa greu de explicat in cuvinte. Interpretarea rolurilor, coloristica, ritmul, auditivul, toate mi s-au parut aproape de perfectiune. Ryan Gosling e incredibil in rolul lui, si, desi nu stim ce e in mintea si sufletul lui, simtim pur si simplu prin ritmul pe care-l dicteaza filmului.

Nu cred sa fi simtit vreodata o tensiune constanta atat de puternica, ce se propaga de la inceput pana la sfarsit, cum a fost in cazul filmului Drive. Mai mult de atat, nu cred sa fi simtit vreodata o intensitate afectiva de proportiile celei dintre “Driver” (Gosling) si Irene (Mulligan). Un sarut intr-un lift e de 1000 de ori mai “puternic” si mai relevant decat o suta de scene de sex (cum e la mare moda in bullsh*t-urile comerciale din ziua de azi). Nu incerc sa descriu chestia asta in cuvinte, cei care au un suflet si se vor uita la film vor intelege cu siguranta la ce ma refer.

Drive intra in categoria filmelor pe care cu siguranta am sa le vad de mai multe ori (si astea le pot numara pe degete). Ce-l face special insa, e faptul ca nu ma voi uita la el fiindca mai e ceva de inteles, ci fiindca este un film despre om in cea mai primitiva si naturala forma a lui, un film despre dragoste dincolo de aparente, dincolo de timp, un film plin de sentimente contradictorii si cred, nu in ultimul rand, un film care te face mai bun. Literally.

10/10

PS: ca sa va fac putina pofta, piesa de intro a unui soundtrack perfect integrat in film:

Programul alcoolici anonimi defineste nebunia ca: “sa continui cu acelasi comportament, si sa astepti rezultat diferit”. Asa ceva nu este posibil.

Daca nu esti multumit de ceea ce se intampla in viata ta momentan, daca vrei ceva diferit, va trebui si sa FACI ceva diferit. Nu te baza pe gaina cu oua de aur ca va veni si-ti va transforma miraculos viata in timp ce tu te uiti la televizor…

Daca acest tip de victorie este evident, mai exista un tip despre care nu se vorbeste prea mult: victoriile pe care le obtii in lupta cu tine insuti, cu viciile, paradoxurile, sau ispitele de tot felul. Desi aceste dispute sunt de multe ori mai grele decat cele cu public, nu cred ca savuram indeajuns momentele in care reusim sa facem alegerea potrivita. Cine ii ofera sampanie si ovatii alcoolicului care a ales sa nu se opreasca in primul bar, muncitorului care nu si-a jucat salariul la ruleta, celui care a ales sa nu triseze desi avea posibilitatea?

Batalii de felul acesta avem fiecare dintre noi si lumea nu se opreste sa ne asculte, nu se aduna pe stadion si nu asteapta cu sufletul la gura sa vada daca am iesit sau nu victoriosi, pentru a putea face valuri mexicane si a ne purta pe brate. Nu. Suntem noi cu noi insine, avand posibilitatea de a iesi invingatori. Si daca o facem, trebuie sa ne recompensam, sa notam victoria intr-un carnetel, si sa fim mandri de ea chiar mai mult decat batalia de la Rovine sau starpirea comunismului. Nu e atat de consistent sa te bucuri singur, dar cu siguranta e foarte sanatos!

…si inca o chestie: acestea sunt victoriile TALE, nu ale altora. Cea mai mare greseala pe care o poti face, si in urma careia poti sa ramai cu sentimente de frustrare este sa compari ceea ce faci tu, cu ce fac altii. Singura comparatie e cu tine insuti.

PS: daca ai probleme cu bautura, ar fi recomandat ca, in urma unei “batalii” in care ai iesit victorios, sa te recompensezi cu o prajitura cu frisca si nu cu un pahar de tarie…