Zilele trecute ridicam in slavi imaginatia, dar cum se intampla de obicei, ‘efectele secundare’ te pandesc dupa usa si asteapta sa-ti dea una dupa ceafa.

Exista astfel anumite situatii in care o imaginatie bogata iti poate periclita echilibrul psihic, fizic si emotional.
Cum se ajunge aici? Foarte simplu: simturile isi cer drepturile. Nu am de gand sa vorbesc si sa explic motivele pentru care simturile o iau razna (fiindca nici nu prea am cum); ce vreau insa sa subliniez este ca in acest moment de ‘dorinta’ (si pe fondul unei imaginatii debordante) incepem sa ne imaginam lucrurile, sa le transformam in ce am vrea (ne-ar place) noua sa fie, sa le vedem cum dorim si nu cum sunt de fapt.

mai ales Pentru o persoana idealista si cu o imaginatie bogata acesta este momentul culminant, punctul decisiv, in care se poate rupe aproape total contactul dintre realitate si vis. Daca nu iti tii picioarele pe pamant si capul pe umeri, iti semnezi condamnarea la statutul de stafie (mergi pe strada fara sa fii vazut. uneori nu te vezi nici macar in oglinda).

Concluzia nu implica prea multa deductie: prins intr-un astfel de vartej, incearca sa-ti pastrezi luciditatea, sa vezi lucrurile cum le vedeai pana atunci, sau sa te intrebi si sa iei decizii in functie de realitate si nu in functie de scenariile imaginatiei lupului.

Si un secret: nici macar nu este dureros sa iei in aceste momente decizii contrare simturilor si imaginatiei. ‘Consolarea’ e de partea ta: ai luat decizia corecta!