Subconstientul are asupra noastra o influenta mai mare decat ne dam seama. Partea sensibila e obisnuinta de a crede ca doar lucrurile rele ne influenteaza [destule persoane omit cu nepasare si acest aspect]. Filmele horror, pornografia, stirile de la ora 5, limbajul vulgar, atitudinile rautacioase, toate acestea se cuibaresc in ‘fundal’. Cu cat avem parte de ele mai des (si avem, din pacate), cu atat devenim mai ‘subrezi’, si cadem mai usor in ispita.
Dar ce se intampla cu pozitivul? Pozitivul il dam la o parte cu ‘incredere’, fiindca persoanele care intra in contact cu binele, ajung sa fie considerate ipocrite. Insa sistemul functioneaza EXACT la fel! Traim cu impresia ca daca nu ‘simtim’, ne-am pierdut timpul si suntem fatarnici. ‘Am fost la biserica, dar nu simt nimic, imi vine sa adorm’; ‘nu am chef sa intreb un vechi prieten ce mai face, cu siguranta o sa creada ca vreau ceva de la el’;'am fost la un cenaclu unde s-a vorbit doar despre pace si prietenie… plictisitor’.
Insa binele se inghesuie in subconstient la fel ca si raul. Ambele dau din coate ca sa-si faca loc. Depinde de noi cu care dintre cele doua petrecem mai mult timp. Alegerea fiecaruia.
Imi place subiectul ales de tine.
Ne place sau nu… binele a devenit un subiect desuet , din pacate.
Cand e bine si frumos… parca lipseste ceva.
Sau poate fi interpretat poate si altfel… cand in viata noastra parca nu se intampla nimic palpitant devenim atrasi de lucrurile rele din afara noastra…
Ai punctat foarte bine. Spuneam si eu la un moment dat ca omul (din pacate) ajunge sa se ‘plictiseasca’ si de bine si nu stie sa se multumeasca cu ceea ce are. [Vezi exemple cu atatea vedete instarite care-si petrec/sfarsesc vietile prin clinici de dezintoxicare in cautarea a ‘ceva’ ce le lipseste. Expresia ‘viata searbada’ pe care mi-e tot dat sa o aud in ultimul timp imi da reale dureri de cap. Poate ar fi cazul sa (re)incepem sa tragem si inspre bine si atunci cand ‘nu simtim’, nu doar inspre rau…
Cred de asemenea ca din cauza faptului ca ne bazam atat de mult pe simturi am ajuns unde am ajuns (remarca foarte comprimata pentru un subiect atat de vast si de delicat)…
imi pare rau Laurentiu, dar eu nu sunt de acord cu ceea ce spui tu aici. Oamenii care urmaresc zilnic stirile de la ora 5, ca si cei care se uita la filme “cu bataie” nu ajung toti niste oameni cu comportament urat.
Ce inseamna pt tine “ispita ” in care putem cadea?
eu consider ca fiinta umana este suficient de inteligenta incat sa cerne totalitatea informatiilor pe care le primeste, de oriunde! Persoanele care fac bine au parut intotdeauna suspecte, asta nu e o noutate pt nimeni. Cred mai degraba ca discursul tau contureaza esenta umana in general, si nu o tendinta actuala a omenirii. Toti ne plictisim repede, (iar la biserica si mai si.) Iar Pascal stia asta atunci cand a consacrat o mare parte din “Pensees” fenomenologiei acestui subiect. El spunea ca plictiseala este o manifestare normala a omului, de care el tinde sa fuga, si depinde de el sa-si gasesca un divertisment. Daca nu reuseste, omul este nefericit. Iar in plus, pt Pascal, nimic nu poate de fapt consola omul pt ca intotdeauna se va satura de orice va fi nou.
Ideea de baza era ca omul este influentat de subconstient atat in bine, cat si in rau. Cu cat cochetezi cu unul sau cu altul mai mult, cu atat vei fi influentat mai mult in directia respectiva.
Legat de ce spuneai tu: te uiti la stirile de la ora 5, la filme ‘cu bataie’, la filme de groaza, si consideri ca ai suficient discernamant.
Fa un mic experiment (intens si comprimat): uita-te timp de o saptamana doar la filme de groaza si apoi da o raita prin oras la doua dimineata.
).
sau…
Du-te zi de zi la biserica timp de o saptamana si evalueaza-ti apoi comportamentul. Sa ne spui daca ai observat ceva schimbari.
(nu te folosim de cobai, dar ai inteles ce vreau sa spun
vezi tu, asta depinde de fiecare. sunt oameni care vor ramane impasibili dupa un film de groaza care pe mine m-ar marca pe viata, ca si altii care vor merge la biserica si nu vor simti nimic. de ce? pt ca poate nu au primit o educatie religioasa pe masura. poate tie si mie ni se va taia repiratia cand vom pasi in catedrala din Vatican pe cand altul va zice doar “oa, ce misto!”
din nou deci, depinde de fiecare. si nu poti zice ca cel caruia nu ii pasa de manastirea care tie iti produce a mare efuziune emotionala este un om rau, sau da?
Cred ca pana la urma e si vorba de preocupari, de gusturi , de afinitati.
Iar , desi binele si raul sunt niste lucruri percepute subiectiv de fiecare individ in parte , totusi cei care le percep diferit de marea majoritate , sunt niste cazuri izolate.
si eu cred ca subconstientul are o mare influenta asupra noastra…poate chiar mai mare decat ne imaginam noi:P:D
Cat despre bine si rau, cred ca fiecare persoana percepe aceste doua notiuni in propiul sau fel pentru ca sunt de parere ca binele si raul depinde si de personalitatea si caracterul fiecaruia…..de exemplu ceva ce este bine pentru mine pentru altul poate fi rau:P
@coco – cred ca inca esti in ceata putin vizavi de ce am spus eu (sau nu am reusit eu sa transmit exact mesajul).
Tu ai spus: ‘sunt oameni care vor ramane impasibili dupa un film de groaza care pe mine m-ar marca pe viata, ca si altii care vor merge la biserica si nu vor simti nimic’. Insa eu cred ca, indiferent ca simti sau nu pe moment, in subconstient poposesc atat cele bune, cat si cele rele. Concret: daca te-ai uitat la un film de groaza si nu ai ‘simtit’ pe loc sa fi fost afectat asta nu inseamna ca lucrurile pe care le-ai vazut acolo nu ti-au intrat in subconstient. Iar pentru a iesi de acolo, stai tu linistita ca asteapta ele momentul potrivit… La fel cu mersul la biserica.
@gropite – ‘preocupari, gusturi, afinitati’. De acord. Cand insa observi ca preocuparile tale inclina mai mult spre partea negativa, atunci este necesar sa faci eforturi de indreptare, chiar daca pe moment s-ar putea sa simti ca iti tai portia de la ‘fac ce-mi place’.
@anna – Biblia spune: ‘pentru ca ei zic raului bine si binelui rau, fac intunericul lumina si lumina intuneric, fac amarul dulceata si dulceata amar’. Daca tu spui luminii ‘intuneric’, lumina nu tot lumina ramane? Ca noi percepem gresit binele, asta e doar vina noastra (nu vorbesc de exceptii sau situatii la limita).
Inca nu s-a oficializat chestia asta insa este la nivel de proiect si daca nu ma insel se fac studii serioase. Pare interesant intradevar.
Sunt de-acord cu tine, Laurentiu. Orice lucru major pe care-l facem, il vedem sau il experimentam ajunge sa ne influenteze la un moment dat. Chiar daca nu realizam pe moment sau ni se pare ca nu ne-a influentat cu nimic, acel lucru ramane in subconstient si la un moment dat tot iese la suprafata, si s-ar putea sa iasa cand ti-e lumea mai draga si sa nu stii ce te-a lovit si de unde. Bine, poate ca depinde si de cat esti de influentabil intr-o anumita masura. Uite de-asta evit eu sa urmaresc stirile de la ora 5 sau filmele de groaza. Si pot sa spun ca ma influenteaza atat pe moment, cat si pe termen lung. Din pacate, nu putem evita chiar toate lucrurile care ne influenteaza in rau, cumva cumva tot isi fac aparitia fara sa vrei. Eu n-am putut sa evit sa nu aud o stire de la ora 5 cand am fost intr-o vizita la bunicul si uite ca pana si ieri mi-a venit din senin in minte teribilitatea si grozavenia stirii. Da hai ca m-am lungit cam mult.
Here we go, fix it for you
Te-ai lungit cu folos
Si, repet, asa cum raul iti intra in subconstient, sustin in continuare ca si binele poate sa o faca. Conditia, evident, sa stai cat mai aproape de bine.
/Oamenii mor in jurul varstei de 24 de ani,doar ca sunt ingropati 40 de ani mai tarziu/B.Franklin
…majoritatea doresc sa fie nemuritori! Slava Domnului ca ai trecut de
varsta critica,sper,te rog,sa nu mori prea curand!
Amelinda
Sper ca asta a fost de bun augur…
Ne plictisim de bine atata vreme cat suntem sanatosi. Doar daca boala ne ataca perfid si nemilos si daca suntem tintuiti de ea si nu mai putem intra in cotidian, abia atunci realizam cat de placut e sa traiesti in obisnuit si fiecare mica, cat de mica placere, sa invatam s-o pretuim.
…imperfectiunea naturii umane…
dar atunci cand ceea ce aveam rau in subconstient izbucneste si vrea sa ne devoreze, trebuie sa realizam si sa-i tinem piept cu binele ce-l avem fiecare in noi, binele dat de Dumnezeu fiecaruia dintre noi.
In regula, cred ca toata lumea a inteles ideea exprimata: subconstientul se umple automat cu ceea ce primeste, si e mai bine sa il umplem cu lucruri care daca mai tarziu infloresc si se manifesta, sa ne fie convenabile, deci pozitive.
Insa, mergand mai departe, in spatele acestei problematici de a controla ceea ce inghitim in subconstient, simt nevoia sa specific un detaliu important.
Ce parere aveti despre sintagma “Tu nu poti avea putere din tine insuti/insati”?
Daca de fapt noi nu suntem un sac care se umple cu diverse rele si bune, si care se revarsa mai tarziu? Poate suntem doar un canal de trecere pentru manifestari energetice si factuale mai presus de fiinta noastra?
Si daca este asa, si noi functionam doar pe post de “canal”, inseamna ca de fapt trebuie sa avem grija la ce anume ne deschidem ca sa lasam sa treaca prin noi mai departe.
Unii oameni incearca sa fie “saci”, sa inmagazineze si sa dea mai deprte numai ce vor, controlat, sau chiar sa nnu dea nimik. Acestia intr-adevar rabufnesc necontrolat mai tarziu.
Altii insa raman deschisi, primesc si dau mai departe.
Ma opresc aici, cel putin pentru moment
va recomand sa cititi unele carti de joseph murphi va spun cautati un dintre ele si o sa ma pomentiti toata viata una ar fi puterea subconstientului tau a doua practica gandirii pozitive apoi alta putrea cosmica din tine cautatile ca o sa va foloseasca toata viata
Multumim, Marcel, intr-adevar sunt interesante cartie recomandate.
Insa ce te face sa scrii fara semne de punctuatie?
Cine le “mananca”, subconstientul sau inconstientul tau?
Aici :
http://www.ahasoftware.x10.bz/MesajeSubliminale.html
Puteti descarca un soft util pentru: insanatosire, prosperitate, fericire, bunastare, soft care are ca principiu dinamizarea benefica a subconstientului prin mesaje subliminale sau liminale.