Cu ceva vreme in urma, producatorul era sef, clientul era ’sclav’. Insa lucrurile s-au schimbat radical: clientul e seful, producatorul e sclavul.

Daca pana acum producatorul era platit de catre client, daca clientul se milogea la poarta producatorului pentru un produs sau serviciu, acum situatia e ca-n zicala “cine rade la urma rade mai bine”: clientul sta picior peste picior si se distreaza uitandu-se la milogelile producatorilor. A sosit timpul ca producatorul sa plateasca clientul pentru a-i capta atentia. In aceasta concurenta dementiala, nu mai este suficient sa produc ceva de calitate, voi fi nevoit sa te platesc ca sa asculti ce am de spus/de vandut.

Desigur ca poti fi dus cu zaharelul, sa se produca ‘rahat’ si sa fii pacalit, dar asta tine doar pe termen scurt; insa, pe termen lung, speculantul va fi cel care va sfarsi invelit intr-o culoare maro.

Pe de alta parte, pot sa generez doar calitate. Dar nici asta nu mai e de ajuns. Tot te voi plati ca sa asculti ce am de spus. Marea diferenta e ca vei fi multumit de ceea ce ti-am oferit si vei deveni clientul si, poate/probabil, prietenul meu.