Pentru cei~cele care m-au intrebat recent unde e poetul din mine, am si eu o intrebare: unde e poetul din mine? Nu stiu. Acelasi visator, dar mult mai pragmatic. Si pragmatismul cred ca omoara “poezismul”. Oricum, istoria se repeta des, senzatiile se retraiesc rar:

‘mi-am pus degetul pe doua buze fierbinti
tremurand, mi l-am retras sfios
ma scoate durerea din minti;
mi-am intins mana, de data aceasta curios.
intinsa puteam sa o cuprind dintr-o privire,
anemica si  pofticioasa privire.
unghiuri si spirale de dragoste imbatate
cu pieptul pe un san, al doilea san.

spatele devorator de infierbantare
nevinovata imbratisare in jurul coapsei
delirul atingerii, imperfectiunea noastra.
si in calatoria unui strop de sudoare
admir pielea cu forme, atent,
cu ochiul lipit de forma.
si doar un zambet al acelorasi buze,
nemernic, sfidator de  placut
innabusit incet intr-un tarziu de graba placerii
minutul eternitatii momentului.’