Spuneam ieri ca ‘nu exista raspunsuri. Exista doar alegeri’. De fapt, nu eu spuneam, ci Gibarian din Solaris. Evident, este o constatare exagerata si filozofica, insa astazi, in drum spre serviciu m-am gandit intens la acest subiect: alegerile.
Nu alegerile prezidentiale care urmeaza [si de care putin imi pasa], ci alegerile in general. Alegerile pe care le facem zi de zi, de la cele mai putin importante pana la cele esentiale.
Personal cred ca problema cea mai grava este ca oamenii nu sunt constienti de forta acestui dar pe care l-am primit: posibilitatea de a alege. Mai mult de atat, cred ca nu suntem constienti nici de modul in care, pe termen lung, o alegere poate sa ne influenteze viata.
Oamenii aleg o anumita chestie in urma unei detaliate (sau nu) analize a repercusiunilor: imi cumpar pantofii astia fiindca o sa arat cool in fata prietenilor. Nu merg in concediu anul asta fiindca imi strang bani sa-mi iau la anu’ o masina. Nu-mi fac copii fiindca nu vreau sa se chinuie in lumea asta ‘sucita’, etc.
Nicio problema pana aici: fiecare e liber sa aleaga si sa faca tot ceea ce-si doreste sau isi permite.
Problema adevarata a alegerilor pe care le facem este cand sunt facute prin comparatie. Adica, luam anumite decizii doar fiindca si altii le-au luat. Nu stam prea mult sa analizam contextul luarii deciziei, ci rezultatele. Decid sa merg la mare fiindca si Popeasca a mers. Imi fac copii, fiindca eu sunt singurul din scara care nu am. Lucrez 16 ore pe zi fiindca am auzit ca persoanele care lucreaza mult, au mult(e). Pur si simplu, ne scoatem din context, si incercam sa obtinem rezultatele pe care le-au obtinut altii (fara sa ne gandim daca e posibil sa obtinem si noi rezultatele respective).
Ce-i de facut?
Pai daca nu era deja evident, in primul rand ar trebui sa te gandesti cum te va ajuta (si influenta) luarea unei anumite decizii pe termen lung si apoi pe termen scurt. (am mentionat ordinea asta, fiindca in general suntem tentati sa luam decizii care sunt favorabile pe termen scurt, indiferent daca pe termen lung s-ar putea sa suferim mai mult – un exemplu concret in acest caz este sa decizi sa mergi intr-un concediu costisitor cand tu ai de platit rate la banca. Te simti bine 2 saptamani si dupa aceea 4 luni mananci cartofi).
In al doilea rand, inceteaza sa te compari cu altii si cu ce au/fac sau n-au/nu fac (atat cu cei avantajati de ‘soarta’ cat si cu cei ‘batuti de soarta’). Incearca sa raportezi alegerile, pe care urmeaza sa le faci, strict la persoana si situatia ta. Si din nou un exemplu concret: tu si numai tu, trebuie sa decizi cand AI NEVOIE DE CONCEDIU sau cand a merge in concediu e DOAR O FITZA. Fiindca e posibil sa-ti permiti dar sa nu fie cazul (si totusi mergi, fiindca asa ‘se cuvine’), sau e posibil sa ai nevoie dar fiindca nu-ti permiti, alegi sa nu mergi (oricum nu-mi permit, si oricum nu-s singurul care nu-si permite si nici nu merge). Ei bine, poate ar trebui sa te gandesti cum sa-ti permiti sa mergi, fiindca CHIAR AI NEVOIE de un concediu.
Nu in ultimul rand, si acesta e un sfat mai ‘subiectiv’, orienteaza-te inspre alegeri care sa nu intre in conflict cu propria-ti constiinta. Fiindca, daca (mai) ai una, si o superi, prietene ai dat de belea!
Cândva, demult, când eram tânără
şi trăiam într-o etapă a vieţii similară cu cea a capitalismului primar (primitiv – de acumulare de capital): de acumulare de oameni în jurul meu, idei, lucruri de făcut (ale mele şi ale altora) mi s-a spus la un moment dat, că în viaţa omului există (trebuie) priorităţi şi în funcţie de ele îţi construieşti existenţa.
Alegerile trebuie făcute în funcţie de propriile puncte de finiş, de vectorii intereselor, de oamenii dragi de alături.
As recomanda pe tema asta cartile urmatoare care dezbat excelent capitalismul egocentrist si alegerile care le facem doar pentru status.
E vorba de Afluenza de la editura Vaillant de James Oliver, si de “Sclavii fericiti” – relatari din Sillicon Valey de Ovidiu Hurduzeu
Ce frumos ai scris acest articol mia placut.Tot legat de alegere este si urmatoarea decizie pe care trebuie sa o iei in viata la un moment dat.Alegerea ta ca si fiinta umana de a urma pe Domnul Iisus hristos sau nu.Spre binele tau ca sa primesti de la El viata vesnica sau iadul vesnic acolo unde vei plange in intuneric si nimeni sa nu te asculte deloc niciodata.Asa ca alege… sa vedem unde mergi dupa ce mori.Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare.” (Proverbe 28 versetul 13)
Sa spunem de la inceput, ca binecuvantat sa fie Tatal, Fiul si Duhul Sfant in veci. Amin.
Vom aborda in acest scurt mesaj o tema de unii arhicunoscuta, iar de altii cunoscuta intr-un mod eronat si anume pocainta fata de Dumnezeu. Pe marginea acestei teme exista diverse idei, unele perfect adevarate, iar altele care nu au nimic comun cu semnificatia cuvantului, ba mai mult cu actul in sine a pocaintei. Oare de ce este pocainta asa de importanta?
Stim din Cuvantul lui Dumnezeu ca odata cu caderea in pacat a rasei umane in intregimea ei, omul, care odinioara era intr-o relatie de pace, partasie cu Dumnezeu, neintrerupta si zilnica, a pierdut acest har si a ajuns sa fie despartit de Creatorul sau, fizic si moral. Insa Dumnezeu a fost cel care a planificat din vesnicie refacerea pacii, armoniei cu omul, faptura creatiunii Lui. Insa intre om si Dumnezeu exista o bariera de netrecut pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptatii. Bariera era pacatul care impiedica partasia, comuniunea cu Creatorul. Omul trebuia sa scape urgent de pacat, de consecinta pacatului care era in primul rand moartea spirituala si apoi cea trupeasca. Dar ce este interesant este faptul ca lucrul acesta nu se putea face din partea omului. Mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu era “Mielul lui Dumnezeu” care urma sa ridice pacatul lumii “la implinirea vremii”. Insa si omului ii revine ceva in planul de mantuire, salvare, si anume partea lui era pocainta si credinta in mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu Tatal, adica jertfa de pe cruce a Domnului Isus pentru pacatele noastre si in locul nostru. Vedeti ce importanta este pocainta impreuna cu credinta?
O pocainta reala impreuna cu credinta, aduce cu sine iertarea pacatelor. In sensul acesta va dau un singur verset din cartea Faptele Apostolilor capitolul 3 versetul 19: “Pocaiti-va dar, si întoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de înviorare”. Desigur ca pocainta fara credinta si incredere in puterea lui Dumnezeu de a ierta pacatele nu este veritabila. Sfantul Apostol Pavel leaga pocainta si de judecata finala ce va avea loc la sfarsitul veacurilor, aratand ca cine se pocaieste si crede va scapa de iadul pregatit diavolului si ingerilor lui.
Ascultati ce spune el in cartea Faptele Apostolilor capitolul 17 versetele 30-31: “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a rânduit o zi, în care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a înviat din morti…”. Din aceste versete intelegem si un alt lucru si anume ca pocainta este o porunca a lui Dumnezeu si nu o optiune. Defapt chiar mesajul Evangheliei cuprinde in ea acest adevar. In Evanghelia dupa Matei capitolul 4 versetul 17: “Pocaiti-va, caci Împaratia cerurilor este aproape”. Vedem din versetul citat mai sus ca Insusi Mantuitorul lumii isi incepe activitatea de propovaduire cu acest indemn la pocainta, putem spune chiar porunca de indemn la pocainta, ca sa avem ca rezultat mostenirea Imparatiei Cerurilor. La fel si Sfantul Apostol Pavel in cartea Faptele Apostolilor capitolul 20 versetele 20-21 arata ca mesajul lui de baza era pocainta si credinta in Dumnezeu: “Stiti ca n-am ascuns nimic din ce va era de folos, si nu m-am temut sa va propovaduiesc si sa va învat înaintea norodului si în case, si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta în Domnul nostru Isus Hristos”. Acum dupa ce am lamurit ca pocinta este neaparat necesara si obligatorie pentru ca ea este mijlocul care ne releaga de Dumnezeu si impreuna cu credinta in jertfa de pe cruce ne confera iertarea pacatelor si apoi mostenirea vietii vesnice. In Vechiul Testament cuvantul folosit frecvent pentru pocainta este “intoarcere”. Profetii Vechiului Testament strigau cu insistenta poporului pacatos de atunci: “Intoarceti-va la Domnul!”. In Isaia capitolul 1 versetele 16-19 vedem, cred ca in cel mai explicit mod, cum ne putem pocai, intoarce la Dumnezeu. Vedem ca pocainta incepe in inima omului si continua prin fapte vizibile care insostesc aceasta pocainta. Iata ce frumos descrie profetul Isaia porunca de pocainta a Domnului: “”Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Încetati sa mai faceti raul!
Învatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna. De veti voi si veti asculta, veti mânca cele mai bune roade ale tarii;”. Stiti cu totii cazul vamesului Zacheu, care este un exemplu elocvent si demn de urmat pentru o pocainta adevarata. Acest om nu numai ca-L primeste pe Domnul Isus cu credinta si cu pocainta, dar si actioneaza ca unul care intelege profund acest act al pocaintei vrand sa-si rascumpere greselile si pacatele savarsite fata de semenii lui, semeni care nu odata am fost nedreptatiti si inselati de el. Asta denota ce el s-a pocait in primul rand in inima lui si apoi pocainta aceasta a inimii a dat nastere la un comportament dumnezeiesc fata de semenii lui. Asa sa facem si noi!
Pocainta este produsa de cuvantul Evangheliei sub puterea Duhul Sfant, care are ca rezultat strapungerea inimii omului pacatos. Iata un exemplu din cartea Faptele Apostolilor capitolul 2 versetul 37: “Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?”. Vedem in acest verset rezultatul cuvantarii lui Petru sub inspiratia Duhului Sfant, Duh Sfant care are puterea pentru ca este Dumnezeu, sa convinga auditoriul lui Petru ca este vinovata de starea de pacatosenie, de vinovatiei fata de Dumnezeu si fata de Fiul lui Dumnezeu, si ca ei au nevoie de o intoarcere reala la Dumnezeu si de iertarea pacatelor.
In Noul Testament cuvantul grec pentru pocainta este “metanoia”, cuvant care are semnificatia de schimbare a mentalitatii, a inimii, a inoirii totale a intregii personalitati. Pocainta in prima faza a ei cuprind constientizarea faptului ca esti pacatos, apoi regretul profund pentru starea ta de pacatosenie urmat de marturisirea pacatelor, apoi primirea solutiei lui Dumnezeu de salvare, iar apoi parasirea pacatului. Cine se pocaieste cu adevarat capata indurare de la Dumnezeu. Momentul pocaintei reale si a credintei reale produce in om nasterea din nou, adica o alta personalitate. Pana aici am fost in Adam, dar acum suntem in Hristos Domnul. Slavit sa fie Domnul pentru aceasta, pentru ca El da si pocainta si credinta si nasterea din nou, adica viata. Pocainta este vestita cu putere in cultele evanghelice, de aceea au fost numite de oameni ca si “secte pocaite”, dar pocainta este obligatorie oricarui om de pe suprafata pamantului care vrea sa beneficieze de mantuire, salvare din partea Domnului si apoi sa poata avea parte cu Dumnezeu in vesnicie de o fericire eterna. Domnul sa ne dea la toti pocainta si iertarea pacatelor si apoi sa traim frumos ca in timpul zilei, spre slava Domnului. Amin!
Vai, şi eu ce uşor am luat-o!?
@Bucur – ai spus lucruri bune si utile sufletelor noastre, dar daca ai fi mai concis lumea va avea si rabdare sa citeasca pana la sfarsit.
Pentru Laurentiu.Vrei sa fiu concis,ok voi fi.Oferta ramane valabila in alegerea ta ca si om.Trebuie sa alegi,defapt nu avem incotro si oricum alegem vrand nevrand.Simplu Iisus Hristos pune in fata oricarui om dar absolut oricarui om fara exceptie urmatorul fapt real.Viata si mortea,omule alege.Mai simplu de atat ce vrei? Cine alege viata alege sa traiasca respectand Cuvantul Lui Dumnezeu Biblia,daca nu respecti ce spune Dumnezeu alegandul pe Iisus Hristos ca Domn simplu vei muri si vei ajunge in iad pentru ca ai slujit lui Satan.Romani 6:23 ”Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.”Cine citeste biblia o savada ce drum trebuie sa aleaga in viata cine nu va fi har si pulbere peste el….asa ca alege omule sa vedem ce alegi.
Bucur prietene, tu ai har dumnezeiesc (si cel mai important, ai reusit sa ramai concis)
La ce biserica predici, ca imi plac oamenii mult oamenii care vorbesc chestiuni abstracte?
Bravo Bucur. Daca “,” candidai te votam la prezidentiale acum in toamna.
Cat de greu ne este noua, oamenilor obisnuiti, sa nu mai fim superficiali !
Parca ne-ar fi rusine sa CREDEM, parca ne-ar fi lehamite sa ne argumentam credinta proprie, parca totul ar fi prea greu…
Si totusi, e atat de SIMPLU !
Oricum, Laurentiu,pentru noi, oamenii obisnuiti,esti foarte clar si asta e foarte bine.In consecinta, acesta e un sfat foarte bun de urmat :
“orienteaza-te inspre alegeri care sa nu intre in conflict cu propria-ti constiinta. Fiindca, daca (mai) ai una, si o superi, prietene ai dat de belea!”