Alegem sau nu alegem?
Ideea acestui post a pornit de la gropite, care comentand postul cu relatiile la distanta, spunea ca ‘din pacate nu-ti ‘alegi’ o persoana pe care s-o iubesti’, iar eu pretindeam ca lucrurile nu stau chiar asa.
Dupa parerea mea, modul in care oamenii se indragostesc (aleg sa se indragosteasca) este direct proportional cu experientele prin care trec, iar traseul ‘de parcurs’ incepe de la nevinovatele iubiri adolescentine, in care sentimentul este totul (fluturii din stomac) - indragostitul adolescent nu gandeste deloc fiindca nu s-a ars niciodata (e ca un copil mic care isi baga cu dezinvoltura mana-n foc fara sa stie ce-l asteapta) - si ’se termina’ cu o alegere/decizie puternic cerebrala care, in multe cazuri contravine sentimentelor existente in momentul respectiv si, in aparenta, parafeaza un viitor nefericit (Egzmeralda il iubeste mult mult pe Hantonio, dar Hantonio e sarac lipit, si cum nici lui Mohito, tatal fetei, nu-i convine sa-si dea fata dupa un sarantoc, o obliga sa faca o alegere mai putin bazata pe fluturasi si mai mult pe interes…
Cazul acesta e unul tipic telenovelic, dar sunt multe cazuri reale in care ea il iubeste pe el, care este frumos si destept si de treaba, dar sunt alte impedimente la mijloc, gen distanta, relatiile cu parintii, bani etc, si ea este nevoita sa aleaga varianta mai putin ‘roz’, mai putin pasionala, care ii rezerva un viitor nefericit si o indeamna la ganduri ‘adultere’ (chiar inainte de a se fi maritat).
In ‘marea mare’ majoritate a cazurilor, ‘indragosteala’ este un fenomen spontan, o patesti fara sa-ti dai seama: iti place fara sa stii exact de ce, fara sa poti da multe explicatii. In alte cazuri este obisnuinta cu o anumita persoana.
Iar in alte cazuri este O DECIZIE. O ALEGERE. Dam la schimb o nefericire temporara pentru un (potential) viitor sigur si linistit. In multe situatii, sfatul e: ‘asculta-ti inima’, dar sfatul meu este ‘asculta-ti inima folosindu-ti creierul’. Inclinatia din ce in ce mai mare spre carnal si pasiune a dus omenirea (/iubirea) in situatia in care sunt acum. Multi vor spune probabil ca strabunicii nostri se casatoreau fara sa se fi vazut in prealabil, ca nu era democratie, ca nu erai liber. Pai acum suntem. Si suntem mai nefericiti ca niciodata.
Iubirea vine peste noi ca un hot, dar cat e oare iubire adevarata si cat pasiune trecatoare?
Dragostea este (in primul rand) si un act voluntar. Imi placi si poate ca nu am explodat de prima oara cand te-am vazut, dar pot sa ma dedic tie, sa te cunosc si sa te iubesc din ce in ce mai mult. Si asa am sa fac.
PS. Lejeritatea cu care am abordat si am discutat despre acest subiect extrem de sensibil nu denota ca ar fi vorba despre un guru in materie sau o lipsa acuta de sensibilitate. E doar atitudinea omului neimplicat momentan. A chibitzului, daca vrei…
gropite a spus:
Ai reusit sa punctezi foarte bine. E adevarat, cu varsta si experientele trecute apar mult mai multe “cerinte” sau “exigente”.
Poate nu stii neaparat ce vrei sau ce-ti doresti, dar ajungi sa stii clar ce nu vrei , ce nu accepti, ce compromisuri nu esti dispus sa mai faci.
E adevarat.
Sau poate incerci sa te protejezi cat mai bine , devii oarecum mai egoist.
E doar parerea mea.
Si da, ai dreptate : ajungem sa ALEGEM !! - dar asta nu e o garantie ca alegem neaparat mai bine.
admin a spus:
‘dar asta nu e o garantie ca alegem neaparat mai bine’, punct ochit, punct lovit!
acea garantie ne-o poate da doar Cel de Sus.
gropite a spus:
Pai cam da.Eu mereu am fost convinsa ca aleg bine.Si timpul a dovedit contrariul.
Asa ca mi-e si teama sa-mi mai exercit dreptul de a alege
admin a spus:
Cred ca esti prea matura, prea desteapta, prea inteleapta, prea, prea, prea ca sa spui ca ti-e teama sa mai alegi… Mai bine sa crezi si sa alegi in continuare (cu riscurile de rigoare). Cei care nu cauta nu gasesc, cei care nu isi asuma riscuri si responsabilitati nu castiga (aproape) niciodata. In plus, nu e o solutie sa stai in casa sperand ca va iesi postasul cel batran la pensie si va fi inlocuit de unul tinerel, frumusel si sprintenel…
gropite a spus:
Poate,poate,poate… Ar mai fi o varianta destul de uzitata…. ca atunci cand cauti nu prea gasesti…
Ca preocupat de cautarile tale poti sa nu observi multe persoane sau lucruri din apropierea ta..
Iar de socializat nu ma pot plange , nu prea stau prin casa
admin a spus:
Spunea cineva: ‘Only when we are no longer afraid do we begin to live’. Poate intr-adevar e teama cea care te impiedica sa … continui. Teoretic vorbind; nu ma bag mai ‘adanc’ fiindca nu stiu despre ce e vorba…
gropite a spus:
Nu e neaparat teama de esec.Poate contextul e mult prea complex.
Ai uneori perioade in care simti ca nu mai ai nimic frumos de oferit si stai in stand-by pana-ti revine pofta de viata, pana apar persoane care-ti par interesante… e doar o perioada, nu ca-ti propui neaparat asta , asta simti…Nu inseamna ca-l iei pe “nu” in brate for ever.
Veronica a spus:
Eu cred ca viata intreaga este o alegere. Este important sa stim ce este bine si ce nu este bine pentu noi.Dar daca in momentul alegerii, noi credem ca lucrul acela este bun pentru noi, e in regula. Ca dupa aia se intampla sa ne dam seama ca am ales prost…oamenii se mai si ard. Conteaza ca la un moment dat am fost fericiti si pana la urma asta e important. Oricum nu cred in fericire pentru intreaga viata. Asa ca, in conditia noastra de muritori alegem sa formam o fericire din franturi de fericire.
admin a spus:
Dumnezeu a spus ca fericirea barbatului pe pamant este femeia… si nu as putea sa nu fiu de acord. Asa ca, barbatii care isi cauta fericirea aici in alte lucruri/activitati vor trai cu o senzatie de gol profund (parerea mea)…
Legat de arsuri: este modul inevitabil in care invatam.
Legat de fericire: eu o vad ca pe o stare de multumire continua la bine si la greu. Cu riscul de a parea ‘filozofic’, dar persoanele fericite sunt cele care stiu sa se multumeasca cu ceea ce au la momentul respectiv fara sa stea totusi cu mainile in san (si uite asa mi-a venit ideea unui post nou).
Va mulumesc ca sunteti sursa de inspiratie!
Veronica a spus:
Spuneam ca fericirea o constituie mai multe fericiri la un loc pentru ca nu cred in lucrurile/stariel care dau fericiredeplina.Deci avem nevoie de mai multe lucruri/stari care sa ne aduca fericire, ca sa fim fericiti si multumiti. Nu ma refeream ca daca iti dai seama ca ai facut o alegere proasta poti sa fi nemultumit…Cel putin eu nu sunt, fiindca consider fiecare greseala o experienta de viata, care oricat de urata a fost, mi-a dat ceva de invatat, deci nu am nemultumire. Poate ca am ramas si eu de multe ori cu un gust amar insa am stiut sa trec peste. Insa oricat de multa fericire ai simti pentru ceva/cineva ea tot e efemera. Eu zic ca cel mai mult conteaza cu ce ramai dupa.
LOL a spus:
Eu cred ca alegem abia atunci cind sintem maturi dpdv sentimental si asta se intimpla doar dupa ce trecem prin mai multe iubiri care ne consuma entuziasmul de a ne darui neconditionat. Eu personal am ajuns sa aleg abia acum la 30 si ceva si am cautat destul de mult persoana care sa corespunda.Alegi cu mintea un om care-ti place si pe care simti ca l-ai putea iubi…Si care trebuie sa treaca niste teste chiar si dupa ce l-ai ales ca potential partener. Duritatea testelor e direct proportionala cu dezamagirile si suferinta prin care ai trecut in relatiile anterioare.
Dar odata indoielile spulberate poti sa iubesti neconditionat cu mintea si cu sufletul……Asa cred eu… Dar cine stie…
Mi-au placut 2 versuri de Rilke pe care le-am citit de muuuuuult si care mi-au marcat existenta de parca erau scrise pentru mine:
“…..iubita n-am , nici casa ca sa stau
si nici un un loc in care sa traiesc
SI ORICE LUCRURI CARORA MA DAU,
DEVIN BOGATE SI MA CHELTUIESC”…
admin a spus:
@LOL - in ciuda id-ului cu care ai ales sa postezi (pe care l-am mentionat doar ca un paradox), trebuie sa spun ca sunt total de acord cu tine, si ma bucur ca ai reusit sa exprimi mai bine decat mine ce vroiam sa spun.
mirabela a spus:
Interesant subiect:D chiar tabu pentru multi dintre noi, care poate nu vor sa recunoasca adevarata semnificatie a “dragostei” Multi nu stiu aprecia atunci cand cu adevarat au ceva de valoare langa ei, altii nu stiu ce vor, si se implica in relatii doar de dragul de “a nu fi singuri” etc. Dar oare ce e mai frumos pe lumea asta, daca nu sa iubesti si sa fi iubit. Riscuri..? astea vor aparea in fiecare zi, ca esti singur ca nu esti…vei fi supus zilnic multor incercari, dar pana la urma ramane doar o intrebare…Daca as fi facut asta?? ce ar fi fost? asa ca … nu lasa timpul sa treaca..si mai ales persoane care s-ar putea sa-ti aduca din nou zambetul pe buze si o noua fericire in viata ta.
Din experienta proprie..ce sa zic..am riscat, si am castigat chiar daca a fost doar pe o perioada scurta. Nu-mi pare rau, si nu imi va parea tot restul vietii, pt ca am iubit cu toata inima mea. De un singur lucru imi va parea rau cand voi privi in urma, si acela e ca nu am stiut sa lupt mai mult.
Asa ca daca a-ti gasit ceea ce unii alearga o viata intreaga sa o obtina..adica Iubirea, eu zic sa va asumati toate riscurile si sa luptati pentru fericirea voastra.
admin a spus:
Esti o persoana norocoasa.
DELIA a spus:
Cand dragostea este un act voluntar si devine unul involuntar…
Cand dragostea este un act involuntar si devine unul voluntar …
In care categorie credeti ca va incadrati ?