aceasta nu este o poveste.

“vina. iti pare rau pentru tine. te uiti prima data la cer, si apoi iti pleci capul in pamant. oamenii care trec pe langa tine sunt ca valurile unui rau ce trec nepasatoare pe langa o piatra infipta pe fundul acestuia. esti nedreptatit. chiar daca este vina ta, cauzata de o slabiciune, de un moment de neatentie… unde cauti refugiul? in exterior? sau poate in interior, cu falcile inclestate, spunandu-ti intr-una: nu se va mai repeta!

cand iti porti vina in spate, lumea pare foarte mica. este Cosmos-ul locul in care doresti sa pasesti. dar stelele si linistea neantului fara sfarsit par neajutorate, te accepta si se contopesc cu tine, insa nu te pot ajuta, precum medicamentele pentru raceala care nu iti pot vindeca o rana la picior.” acestea sunt lucrurile care imi devorau ieri energiile pasind marunt, biciuit insistent de ploaia torentiala. […]

m-am asezat pe scaun. in jur, liniste. imi pun mainile la ceafa, si incep sa povestesc despre greseala mea. unii nici macar nu se intorc, cel din dreapta ma incurajeaza neindraznind sa-mi puna mana pe umar. povestesc ce mi s-a intamplat in fata unei instante ocupate cu viata de zi cu zi. ma uit la realitate, si o vad neschimbata. nu e nici un semn pe perete care sa-mi indice ca am fost inteles. ca am fost inteles. ca… am fost inteles. ma simt eliberat, dar nu pot sa desenez semnul pe perete, fiindca realitatea nu ar intelege schimbarea care s-a produs in interiorul meu. cei care au inteles isi vad in continuare de problemele lor. nu se opresc putin sa te felicite ca te simti bine. stiu, dar rusinea realitatii sau realitatea rusinii ii impiedica sa te imbratiseze si sa-ti multumeasca pentru faptul ca, din nou, te simti bine. ca ai castigat o batalie. poate nu o batalie, ci un test.

de ce ti-e frica? de ce mi-e frica? de ce trebuie sa ma tarasc cand as putea merge in picioare? oare ma ajuta sa generez astfel de intrebari? ma ajuta daca sunt mai bun sau mai rau? mai hotarat sau mai putin hotarat? ar trebui sa-mi fie frica daca sunt mai sus sau mai jos pe scala umana? ce anume imi da linistea? faptul ca scriu aceste lucruri sau faptul ca le constientizez? este un raspuns mai important decat 100 de intrebari?

dezamagirea nu este decat o perceptie gresita a ceea ce tu crezi ca ar trebui sa se intample intr-un anumit fel. iar daca tu gresesti cand crezi ca un lucru ar trebui sa se intample intr-un anumit fel, esti cu adevarat dezamagit daca acesta nu se intampla cum credeai sau, de fapt, ai fost indus in eroare de ce nu ai inteles cu adevarat?

va multumesc mult ca m-ati ajutat sa scriu.

[fiindca nu e bine ca unele lucruri sa stea la naftalina]