Adevar si imaginatie
Persoanele care creeaza sunt in general vazute mai bine: inteligenta, talent, imaginatie. Procesul este simplu: eu creez, tu vii, te minunezi si incepi cu explicatiile si interpretarile. Dar cat e oare adevar si cat imaginatie in tot acest ‘joc’ de-a creatorul si criticul?
Cand eram student am facut un mic experiment cu colegii. Am scris un text si i-am rugat pe toti sa realizeze un comentariu al eseului/poeziei (nu mai stiu exact ce era). Ce imi amintesc in schimb e ca am avut cam 15 interpretari distincte (din vreo 20) si niciunul dintre participanti nu a ‘ghicit’ esenta de la care pornisem initial. De ce? Fiindca interpretarea creatiei cuiva este o chestie strans legata de imaginatia si experienta fiecaruia si, intr-o anumita masura, de cat de mult cunosti persoana respectiva. As putea spune atunci ca, cu cat ai o experienta mai vasta, imaginatie mai bogata si cunosti mai bine autorul, cu atat te poti apropia mai mult de ‘inteles’.
Totusi, am observat si atunci, nu este atat de important ca persoana care interpreteaza sa descopere ‘esenta’, sa ghiceasca cifrul din capul creatorului, ci opera trebuie sa fie o scanteie care sa initializeze imaginatia celui care o citeste.
Un coleg spunea: ‘poate Eminescu era baut cand a scris Luceafarul si se gandea la o capra, iar noi posteritatea i-am dat Luceafarului interpretari si intelesuri, ca poate Eminescu insusi ar fi ramas masca…’
In acest context, un creator va fi multumit (cred) cu adevarat cand opera lui va fi disecata si analizata pana la refuz; nu va mai conta atat de mult daca ideea operei a pornit de la o printesa, o capra sau un castravete…
Veronica a spus:
Intr-adevar, ai dreptate.Totul se rezuma la modul cum percepe fiecare lucrurile. Insa mi-as permite sa completez argumentul tau…eu cred ca atunci cand cineva se joaca de-a criticul este foarte important si ceea ce simte in momentul respectiv, dar si “bagajul” de cunostinte al raspectivului.
admin a spus:
Da, dispozitia de moment este si ea un factor. Insa aceasta se poate schimba imediat ce ai citit sau ai privit ceva (adica se schimba inainte de procesul de interpretare). Tind sa cred ca mai degraba influenteaza ‘opera’ dispozitia decat invers. De ex:
dispozitie proasta -> vizionarea unei comedii -> dispozitie ameliorata -> interpretare
Bineinteles asta nu inseamna ca nu exista si cazul:
dispozitie buna -> vizionarea unei comedii -> dispozitie foarte buna -> interpretare
…si desigur cele doua interpretari pot sa difere (mai mult sau mai putin).
Veronica a spus:
Cand am spus ” ceea ce simte in momentul respectiv”, ma refeream la ce-i transmite creatia respectiva. Permite-mi sa te contrazic…totusi eu nu cred ca “opera” influenteaza dispozitia, ci mai degraba dispozitia influenteaza interpretarea.Argumentare: fosta mea profesoara de literatura spunea ca de fiecare data cand citesti ceva vei gasi alta interpretare decat ai gasit ultima data. Cand am recitit romanul meu preferat era o zi obisnuita, in care nu mi se intamplase mare lucru, dar intamplarea face ca peste ceva timp mi s-a intamplat un lucru. Am simtit nevoia sa-l recitesc. Repet…l-am recitit.Care crezi ca a fost interpretarea mea la ultima recitire?
admin a spus:
Nu trebuie sa-ti permit ca sa ma contrazici, e democratie
.
“dar intamplarea face ca peste ceva timp mi s-a intamplat un lucru. Am simtit nevoia sa-l recitesc.” - ce crezi, asta se refera mai mult la dispozitie sau la experienta?
Sa-ti dau un exemplu: citesti un roman dimineata, iar dupa ce ai terminat de citit, te supara cineva si ai o dispozitie proasta. Recitesti romanul seara. Crezi ca va fi mare diferenta de interpretare?
Cand profesoara ta a spus: ‘de fiecare data cand citesti ceva vei gasi alta interpretare decat ai gasit ultima data’, cred ca e experienta (de viata) cea care te face sa interpretezi altfel mai degraba decat dispozitia… parerea mea.