- Am astupat cu un sarut groapa adanca in care am fost impins.
- Am stat singur in umezeala, si mi s-a tocit degetul de cat te-am batut pe umar (sa te intorci spre mine).
- Mi-am crestat in piele schema castigatoare, si apoi am fost intrebat daca m-am impiedicat de m-am zgariat in halul asta.
- Am reinventat pasiunea pentru urat ca sa poti dormi in siguranta.
- Am inchis ochii ca sa pot gresi.
- M-am ascuns de lucruri ca sa ma pot gandi la fiinte.
- Am incercat sa ma conving ca raul e bine.
- I-am urat pe cei pe care-i iubesc, ca sa nu mi se consume iubirea.
- Am tacut cand trebuia sa fug.
- Am trait singur, cu cineva.
- Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.
Search
Despre autor
Laurentiu Bancu, un oradean absolvent al Facultatii de Litere, scrie pe acest blog cu speranta ca, schimbandu-te pe tine insuti, poti supravietui un ceas in plus in lumea-ntoarsa cu dosu-n sus. Mai multe...
Cele mai interesante subiecte
- alegere aniversare bani blog boala bunatate clienti curaj decizie Dragoste durere fericire Film imaginatie incredere Marketing muzica optimism organizare pasiune Poezie prieteni publicitate Relatii schimbare timp trecut viata viitor vis
Aboneaza-te la blog
Cele mai comentate articole
Sondaje
Ma angajez
Ce parere ai despre intruss?
Ce iertam si ce nu
Prieteni sau iubiti?
Ce conteaza cel mai mult intr-o relatie
si cealalta persoana ce a facut?
) “Am tacut cand trebuia sa fug.” – foarte rau ai facut … si totusi cred ca titlul trebuia sa fie: 11 lucruri DIN dragoste .. (din cate te cunosc)
Sunt lucruri pe care le facem si ‘pentru’ si ‘din’ dragoste. Unele dintre cele enumerate mai sus sunt doar ’simbolice’, altele chiar gresite cu un caracter profund egoist, sau bazate pe sperante desarte (5,7,8, 10), dar le-am mentionat doar ca sa scot in relief cat de mult putem sa iubim o persoana (chiar daca nu este ‘potrivita’).
Dar, cum iti spuneam, sunt experiente care NU trebuie sa ne ucida spiritul dragostei de ‘copil’, visele sau dorintele. Aceste experiente nu fac decat sa ne ajute sa transformam pe viitor visele noastre intr-o realitate cat mai palpabila.
Am stat singur in umezeala, si mi s-a tocit degetul de cat te-am batut pe umar (sa te intorci spre mine).
Am incercat sa ma conving ca raul e bine.
Am trait singur, cu cineva.
Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.
Uimitor cat de diferiti si totusi cat de asemanatori suntem Noi : lumea imi spune/ fii serioasa, cum poti sa spui ca iubesti/asa un barbat/ cum poti sa spui asta si-acum/ai lucruri mai importante de facut/ai probleme mai grave de rezolvat/ai uitat sa traiesti, fetito, pe bune…
Personal, tot timpul (am) si voi incuraja(t) oamenii sa iubeasca. Este foarte important totodata sa faci distinctie intre cei care te critica dar iti vor binele si cei care te critica fiindca asa e moda, asa au ei chef, sau ca asa s-a auzit la televizor. Cand iubesti insa o persoana nepotrivita, cand mai traiesti intr-o iluzie, sau intr-un trecut aproape irecuperabil, consider ca esti pe o cale gresita: te impotrivesti adevaratei tale fericiri.
In acest context este foarte important, dupa cum ii spuneam si Teodorei, ca trebuie sa renunti la persoana respectiva, dar nu si la visele tale si la modul tau de a iubi. Renuntarea la o persoana (nepotrivita) nu te condamna la o nefericire vesnica, pe cand renuntarea la visele, idealurile si dorintele tale, ar putea sa-ti pecetluiasca soarta….
Pentru Teo:
Presupun ca cealalta persoana l-a inspirat sa scrie aceste lucruri, l-a facut sa invete ceva nou despre sine si despre viata si i-a reconfirmat ca trebuie sa creada in lucrurile pe care le considera valoroase si importante.
Pentru Delia:
Cind ti se spune ca uiti sa traiesti pentru ca iubesti gindeste-te de doua ori inainte de a crede aceasta afirmatie ca fiind adevarata – poate ca anume cind iubesti traiesti cu adevarat.
Pentru Laurentiu:
Iubeste in continuare pentru ca stii sa iubesti frumos.
Mersi pentru remarca [mai ales ca esti indreptatita sa o faci] si ma bucur ca te-ai hotarat sa scrii cateva cuvinte (si in felul asta am descoperit si eu blogul tau).
Astept si eu sa te hotarasti sa scrii si tu citeva cuvinte la mine pe blog.
Fii sigura ca de indata ce voi avea timp liber, am sa-ti iau blogul la ‘puricat’, doar stii ca nu pot eu sa ma abtin de la comentarii…
@Iris – ‘Presupun ca cealalta persoana l-a inspirat sa scrie aceste lucruri, l-a facut sa invete ceva nou despre sine si despre viata si i-a reconfirmat ca trebuie sa creada in lucrurile pe care le considera valoroase si importante.’
Celor care dau ‘totul’ sau care, au macar aceasta intentie, pot sa li se intample multe nedreptati… Da, sunt inspirati de partener, de dragoste, dar vor sfarsi nefericiti daca nu vor gasi o persoana care sa li se asemene. Cand pentru el, ea este totul, iar pentru ea, el este un om deosebit, nimeni nu va fi multumit, fiindca amandoi au asteptari diferite. RECONFIRMAREA de care spuneai apare in momentul in care cel care iubeste cu toata inima si fiinta lui, renunta la o iubire nepotrivita pentru fericire. In felul acesta, si cealalta persona nu mai este ‘prinsa intr-o iubire’ de care nu are nevoie.
Trebuie sa ma trezesc din visul meu. In VISUL meu suntem noi doi, visez si totusi sunt treaza, stiu ca nu sunt iubita, dar iubirea mea e atat de mare incat vrea sa IERTE orice, doar sa nu piarda…
Sa nu piarda CE ?! Caci stiu, stiu ca nu mai exist pentru EL, eu sunt doar obisnuinta, EL e forta mea de a exista. Stie aceasta, dar vrea sa plece… Aceasta e RECONFIRMAREA ?
Chiar si acum, traiesc intre doua lumi si simt ca as putea readuce totul INAPOI.
” – Ce vrei TU ?, imi spunea cineva apropiat ? Sa dansezi pe franghie timpul ce ti-a mai ramas ? ”
…Dar eu faceam asta demult…si acum am CAZUT …ma va zari cineva acolo jos ? sunt atat de usor de confundat cu pamantul…va avea cineva curiozitatea sa discearna frunza sufletului meu…prea putin probabil…Si la ce mi-ar folosi ? Am fost…
http://youtube.com/watch?v=slm4jIJCV5U
VIDEOPOEZIE-
Je suis un arbre
avec les racines dans ta poitrine… Que faire?
me détacher de toi?
j’ai peur, j’ai peur de la solitude,
et de la mort j’ai peur
tout comme j’ai peur de toi…
je suis un arbre
avec les racines dans ta poitrine… Que faire?
aie la gentillesse de m’offrir,
sans gaspillage,
un seul instant d’amour! et je me tais,
avec les racines dans ta poitrine, puisque
je suis un arbre…
**************************************************- *********
sunt copac
cu rădăcinile-n pieptul tău, ce să fac!?
să mă desprind de tine!?
mi-e teamă, mi-e teamă de singurătate
şi de moarte mi-e teamă
aşa cum mi-e teamă… de tine,
sunt copac
cu rădăcinile-n pieptul tău,
ce să fac?
mai toarnă-mi un pic de vorbă
şi fără risipă
să-mi fie de dragoste ţie
numai o clipă!/şi tac,
cu rădăcinile-n pieptul tău…
sunt copac…
As spune ca m-a vrajit, m-a vrajit cu seva lui acel piept, am crescut vertiginos, zburam in timp, ma-naltam iluzoriu si naiv si deodata am simtit ca nu e in ordine, nu mai eram eu, eram doar o frunza dintr-odata… Dar radacinile sunt acolo… Si tac… si sper…NAIV.
Daniela, iarta-ma, am fost vrajita de versuri, am uitat sa-ti multumesc pentru frumusetea lor, parca abia descopar cat de frumoasa e IUBIREA si cat de TRISTA…Dar sunt copac…e-atat de bine…
ce reactie ti-ai dori “pjnawm” ?
spune si vedem daca ti se poate face pe plac…ce “investighezi” ?
Era doar un ’spammer’ care vroia sa plaseze strategic niste ‘pastile’…
L-am indreptat spre Recycle Bin.
The right way for him…for now
Iertare…azi simt nevoia sa ma “prostesc”. Am nevoie sa fiu vesela azi…
Ai nevoie sa fii vesela in fiecare zi. Altfel am sa fiu eu nevoit sa ma maimutzaresc si sa te inveselesc, si frumos ar fi sa se maimutzareasca un om in toata firea? Tz tz tz…
Multumesc, Laurentiu.
Stii ca am uitat sa fiu EU, cea copilaroasa, de foarte, foarte multi ani ?
Cea mai frumoasa perioada a vietii mele a fost COPILARIA. Copilaria petrecuta la bunici. Cand am facut tot felul de nazbatii, primind veselia prin toti porii, dar m-am si incalzit cu duioasa dragoste a bunicilor mei. Plangeam dupa vacantele la tara si-mi “obligam” parintii sa ma duca la bunici, la tara. Apoi a venit adolescenta si interesul pentru un oras caruia i-am raspuns normal, i-am raspuns ca si cum toata viata as fi trait doar la oras, m-am adaptat firesc si am adus veselia cu mine. Veselia si forta de a fi EU.
Cred ca abia acum imi dau seama ca aceasta forta a lovit pe cei din jur atunci cand am fost constransa in niste tipare ( cred ca nimeni nu-i scutit de aceasta constrangere, oricat ar minti ca nu-i asa…).
Poate acum simt nevoia sa fac ceea ce trebuie, daca Dumnezeu imi mai da o sansa. Ceea ce trebuie insemnad a ierta mereu si mereu…
Imi asum ceea ce spun, poate am vrut mereu sa fac binele cu de-a sila si am fost dura fiindca aveam FORTA.
Am fost prea “tumultuoasa” dar, paradoxal, prea responsabila. Am iubit si iubesc un singur barbat. Despre care, acum, stiu sigur ca nu m-a iubit.
Cum se impaca ratiunea cu pasiunea ?
Asta sa-mi spui, te-as ruga…
de ce nu putem depasi aceasta limita ? de ce judecam mereu prin prisma noastra ? pentru ca traim prea putine experiente ? pentru ca n-avem personalitate multipla, Doamne-fereste ?
educatia si cultura, civilizatia pot face multe, dar DAT-ul nostru, el ramane si ne “joaca” cum vrea…
cine castiga ? CEL BUN sau CEL RAU ?
pentru ca limitele noastre omenesti nu ne lasa sa vedem in timp util noua implinirea echilibrului, ramanem prea putini pe baricade…
pentru ca nimic nu e “alb” sau “negru” ?
pentru ca nu putem respecta perfect niste principii ?
dar avem de ales, cum ai spus, intre fericirea noastra si a celorlalti
cateodata ele pot coincide, numai ca nu in acelasi timp si spatiu, ceea ce ma face sa cred ca ne ratacim, fara sa stim, dintr-o dimensiune in alta…
“Am astupat cu un sarut groapa adanca in care am fost impins.”
Inca o zi in care intuitia nu vrea sa-mi vorbeasca, sa ma bata pe umar. Si eu ma simt fericita in aceasta clipa.
” Love is just a lie made to make you blue “…
or red, or yellow, or orange, or green… whatever suits you best!
Touchee !
am dat aproape din intamplare peste randurile postate …aproape impiedicandu-ma de ele…scotoceam dupa ceva, nici eu nu stiu ce anume…ceva care sa ma scape de plictiseala si mi-au atras atentia cele 11 lucruri pentru dragoste si mai apoi gandurile dezvaluite de voi…
ma intreb…putem oare sa spunem cu voce tare tot ce ne apasa? sau ritmul alert al vietii de zi cu zi ne opreste sa facem acest lucru si atuncim aproape ca ne furisam sa scriem ….cui oare?!…framantarile care ne apasa…
se pare ca vorbim mult mai deschis si mai profund fata de cei pe care nu-i ai in fata, decat fata de cei care sunt aproape de noi…fizic…
Evident… si logic totodata. Majoritatea oamenilor nu vor/pot sa fie singuri cu problemele/intrebarile/remuscarile/dilemele lor. De aici si nevoia de a-ti spune pasul. Si nu avem asa de mare nevoie de intelegere, cat de ascultare. Si este mult mai usor sa vorbesti unor straini, fiindca sansele sa fii judecat, ‘catalogat’ sunt mult mai mici.
Totodata ai sansa sa primesti si sfaturi obiective si gratuite (fiind mai greu sa banuiesti pe cineva de un interes ascuns).
In cazul prietenilor si amicilor tot timpul va fi o ‘chestiutza’ care va influenta modul in care primesti un sfat (sau modul in care esti privit pentru o anumita atitudine sau fapta comisa).
# Am tacut cand trebuia sa fug.
# Am trait singur, cu cineva.
# Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.
Ce faci atunci cand iubesti si iubesti cu pasiune, cand simplul gand ca poti ramane fara EL face sa te doara fizic tot corpul?
Ce faci cand esti uimit ca poti sa simti asa ceva, cand sentimentele tale pot avea o viata proprie prin tine si in tine?
Ce faci cand si celalalt iti da semne ca esti important pentru el, dar…nu la fel sau nu asa cum simti u nevoia sa-tia arate?
Hai sa ma explic ceva mai bine…totul pare ok si cam asa e, dar exista un sentiment permanent de LIPSA si orikat am incercat sa o acopar de una singura sau prin discutii ku EL nu am reusit…
Sa fie paranoia?
Sa fie faptul ca cer prea mult de la celalalt?
Sa fie al 6-lea simt care ma invata de bine?
Macar unii din voi presupun ca ati trecut prin asa ceva. Ce ati ales o singuratate mai linistita sau una in cuplu dar cu speranta? ? ?
akm sunt la servici si datorita acestor pareri impartasite, am o zi mai buna
sinceara sa fiu am preferat o singuratate mai linistita….si iti spun si de ce….pt k nu puteam k eu sa dau totul si el…sa nu fie pe aceasi ,,unda”k mine(dk pot sa zik asa)akm totul e ok…mi-am revenit…dar nu am mai putut iuby pe nimeni…asa km l-am iubit pe el….
Lucrurile se vor schimba, vei vedea. Si cand se va intampla asta, sa-ti aduci aminte de mine.
daca simti ca ti-a trecut in principiu “grosul” sentimentelor….e bine sa eviti intalnirea cu el…sau e bine ca o astfel de intalnire sa confirme ca totul e gata. am o relatie de la distanta…am decis amandoi sa nu ne intalnim un weekend…sa vedem daca o sa ne apreciem mai mult unul pe celalalt. acum eu m-am racit…am analizat lucrurile..si m-am saturat sa fiu cea cera iubeste nemarginit si el cel matur si celebral (doar are o varsta – 35)…m-am saturat sa fiu trista.pe mine iubirea nu ma urca pe nori…ci imi face cearcane si imi da stari de paranoia. oare asa e tot timpul cand iubesti…la mine e prima oara…si e oribil…..daca asa se simte iubirea atunci nu-mi trebuie
astai tare dar nui asa de rau
Imi plac foarte mult parerile voastre..despre aceste lucruri..nu toata lumea e ca voi..imi place cum ganditi..iubirea e foarte frumoasa doar daca merita acela cu care o imparti.
Buna,
Iubirea inseamna viata, as fi o leguma daca nu as iubi, as fi o bruta. Iubirea aceea in care te cufunzi pana la uitarea de sine, daruirea totala, neconditionata, nebuna… patimasa, aia inseamna sa iubesti!
Imi place blogul, am sa mai revin.
@iulia – Mersi. Te astept cu placere.
ceau,
Pot sa-ţi scriu 1000 pagini câte poţi face din dragoste când eşti îndrăgostit când iubeşti………… putem iubi necondiţionat şi nelimitat, până vedem dacă primim sau nu măcar o parte din ce dăruim…..dacă dragostea e reciprocă şi de aceeaşi intensitate,trăim raiul pe Pământ, dacă nu e, atunci e doar durere şi iluzii deşarte …….
E bine să visezi şi să crezi în ceea ce-ţi doreşti,ţi se va împlini!
sa iubim fara sa gindim! e o varianta a fericirii?
Dragostea adevarata e credinta oarba, umilinta fara preget,supunere desavarsita,incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inimia si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.