Gandurile si opiniile intrusului

Mi-ai soptit ca vrei luna,
Fiindca e frumos sa-ti doresti lucrurile imposibile.
(imposibilul nu se termina niciodata,
si iti creeaza o stare de confort).
Si cand ai primit luna,
Nu ai stiut ce sa faci cu ea.
Ai sustinut ca esti doar un om obisnuit,
Care a visat lucruri in care nu a crezut.
Realul e prea real, si imaginarul prea imaginar.
Si da:
Tu ramai cu lumea, eu raman cu creatia.

(mersi Tina pentru inspiratie, rabdare si scuze ca te-am rapit de la film)

‘Am uitat’. ‘Am uitat asta, am uitat cealalta’. Sintagme la ordinea zilei. Chiar daca stiu ca am o problema cu memoria, ‘m-am linistit’ cand am aflat ca e un fenomen global, datorat in primul rand complexitatii la care a ajuns stilul de viata.

Mai mult de atat, nu ne place sa fim criticati sau sa ni se spuna ce sa facem, sa fim cicaliti sau hartuiti.
Cum ne disciplinam atunci? Cum ne aducem aminte de lucrurile pe care trebuie sa le facem? Desigur, metodele traditionale, cu agende si remindere, sunt o solutie, dar, pentru mine cel putin, nu prea functioneaza. Uit sa trec in agenda ce am de facut, iar reminderele mi se par prea complicate si nu m-am putut imprieteni cu ele nicicum.

Asa ca, mi-am dat seama ca am nevoie de o persoana care sa ma sacaie, dar nu una reala, ci una virtuala (in fata careia sa nu ma simt jenat, pe care sa nu pot sa strig, iar daca o fac, sa nu o afecteze). Si astfel am dat exact peste site-ul de care am nevoie: ‘cicaleste-ma‘. Tot ce trebuie sa faci este sa notezi lucrurile in legatura cu care vrei sa fii ‘bazait’ si intervalul, iar instiintarile vor veni prin email. Mi-a placut simplitatea ideii (avand in vedere ca email-ul il verificam oricum zilnic).

De asemenea o optiune pe care o astept cu interes (si care e in pregatire) este ‘cicalirea’ prin messenger…

1. Am astupat cu un sarut groapa adanca in care am fost impins.
2. Am stat singur in umezeala, si mi s-a tocit degetul de cat te-am batut pe umar (sa te intorci spre mine).
3. Mi-am crestat in piele schema castigatoare, si apoi am fost intrebat daca m-am impiedicat de m-am zgariat in halul asta.
4. Am reinventat pasiunea pentru urat ca sa poti dormi in siguranta.
5. Am inchis ochii ca sa pot gresi.
6. M-am ascuns de lucruri ca sa ma pot gandi la fiinte.
7. Am incercat sa ma conving ca raul e bine.
8. I-am urat pe cei pe care-i iubesc, ca sa nu mi se consume iubirea.
9. Am tacut cand trebuia sa fug.
10. Am trait singur, cu cineva.
11. Am refuzat sa fiu adult ca sa pot iubi ca un copil.

Doua atitudini opuse, doua efecte diferite. Egoisti din fire, oamenii au critica ‘in sange’. In ciuda faptului ca vedem adesea efectele distructive ale criticii, perseveram in greseala.
Critica este de obicei samanta certurilor. In momentul in care ai fost criticat/acuzat, prima tendinta este de autoaparare. Judecata si luciditatea se scurtcircuiteaza, si nu avem suficienta personalitate sau tarie de caracter pentru a accepta o critica (chiar una intemeiata).

‘Daca a dat cineva cu parul, am scos repede scutul, ca altfel imi crapa capul…‘

Instinctual si logic in aparenta (si nu doar).

Ce se intampla insa cand raspundem asa cum nu se asteapta ‘acuzatorul’? Cum ramane cu ‘daca iei o palma, intorci si celalalt obraz’? Pai ramane bine, cel putin asta mi-a demonstrat practica.
In majoritatea cazurilor (fiindca nu ma refer la cazul in care ai fost impuscat in picior, si-l bagi si pe celalalt la inaintare), mandria este cea care ne impiedica sa intoarcem obrazul. Umilinta fata de cei din juri, si greutatea admiterii faptului ca am gresit. Insa indiferent cat de greu sau de umilitor ar putea sa para, aceasta bariera este foarte usor de trecut. Nimeni nu te impusca, nu intri in pamant de rusine, si gesturile de umilire la care te-ai fi asteptat se metamorfozeaza intr-o atitudine cel putin neutra din partea celui/or care te-au criticat.

Citeste mai departe » »

Dragi si stimati prieteni si cititori. Nu, n-am disparut, doar mi-am luat o binemeritata vacanta si am fost sa plantez niste nuci de cocos in desert. Operatiune care s-a incheiat cu succes si probabil in cativa ani voi avea o ‘crescatorie’ de cocotieri.

Nu am stat degeaba in tot acest timp, am luat carnetelul cu notite la mine, si va anunt ca blogul intra intr-o mica ‘restructurare’, careia i-as putea spune mai degraba ‘rafinare’. Si asta din mai multe cauze: in primul rand nu-mi doresc un blog despre ‘toate’, ma voi concentra aici strict pe ce mi-am dorit de la inceput: self-improvement sau cum sa devenim mai buni. Iar subiectele vor fi strict legate de termenii ‘cum devin mai bun‘, ‘dragoste‘, ‘fericire‘, ‘imaginatie‘ si ‘creativitate‘.

Totusi, partea ‘tehnica’ din mine ramane, si nu pleaca departe, voi scrie in continuare despre calculatoare si marketing off/online pe www.on-report.ro, un site foarte util (nu neaparat fiindca ar fi al nostru) pe care te indemn sa-l vizitezi zi de zi cu convingere.

Aici in schimb, te astept in continuare 5 minute pe zi, sa vedem ce putem face pentru a deveni mai buni, mai iubiti, mai fericiti.

De azi incolo nu voi mai fi ‘admin’. Am iesit din ou, am identitate proprie: ‘Laurentiu‘.

Am citit deja destule articole legate de ‘impotmolirea’ si colapsul Internetului. Unii inghit orice galusca si isi fac deja ‘rezerve de Internet’, altii nici nu se sinchisesc sa creada asa ceva. Ca peste cativa ani, gata cu Internetul, traficul va depasi posibilitatile infrastrcturii, iar costurile de actualizare ale acesteia ar putea ajunge la 200 de miliarde de dolari.
Unii mai ‘entuziasti’, cum ar fi Jim Cicconi, vicepresedinte al afacerilor legislative in cadrul companiei AT&T a declarat ca ‘in 3 ani 20 de locuinte vor genera mai mult trafic decat intreg Internetul zilelor noastre’. Sa fim seriosi…
Desigur ca interesele celor care ar putea profita de aceste zvonuri sunt maricele, de aceea nici nu trebuie sa ne mire atatea povesti cu balauri si Ilene Cosanzene.
Vreo farama de adevar la mijloc? Bineinteles ca exista semnale de avertizare (daca e sa ne gandim la explozia transferurilor de fisiere enorme, si la cererea din ce in mai mare de continut HD). Oricum, de aici si pana la colaps…

Dar subiectul articolului de fata nu este sa demonstrez daca se va prabusi sau nu Internetul in cativa ani. Mi-am adus aminte de un episod al serialului South Park in care Internetul are o problema grava si utilizatorii nu se mai pot conecta decat ‘cu portia’. Senzatia pe care au reusit creatorii sa o transmita este intr-adevar inspaimantatoare, lucru care m-a determinat sa ma intreb: ce (m-)as face fara Internet?

Citeste mai departe » »

Desi e la mintea cocosului galic, putini sunt cei care pun in practica:

1. Cumperi un carnetel/creezi un fisier in Google Docs sau in Word
2. Notezi ce ai facut astazi in plus fata de ieri
3. La sfarsitul saptamanii/lunii tragi linie si calculezi

O dam in bara aproape in fiecare zi. Esecul este tovarasul nostru ‘de nadejde’. Nereusitele ne blegesc atitudinea, entuziasmul, ne pun pe fuga, ne determina sa ne izolam, ne fac sa inghitim in sec sau, pe cei mai slabi din fire, ii determina sa planga pana la dezhidratare.
Si asa au aparut intrebarile de baraj:

Cum facem fata esecului?
Cum ne ridicam sa mergem mai departe?
Cum o luam de la inceput?
Pana cand?

Inainte de a merge mai departe cred ca ar fi cazul sa mentionez trei adevaruri dureroase:

Citeste mai departe » »

Asa cum am promis, am revenit cu o fotografie a tricoului.