In vremuri de criza, si pe geruri naprasnice, mai avem timp totusi sa ne bucuram de viata:
“If you’re still alive
My regrets are few.
If my life is mine,
what shouldn’t I do?
I get wherever Im going,
I get whatever I need
while my bloods still flowing
and my heart still beats.”
Un articol interesant al lui Adrian Stanciu:
“Fenomenul e aiuritor. Vobeam cu un amic care-mi povestea în ce hal il scoate din minti socru-sau care tuna si fulgera de indignare impotriva hotilor care jefuiesc tara, in schimb cand si-a inchiriat un apartament nu a declarat la fisc decat o zecime din chirie, ca “asa face toata lumea”. Altul imi spunea aceeasi poveste despre taica-su si cazanul lui clandestin de tuica in care face cam 200l de tuica pe an, fara sa plateasca un leut accize sau impozit, timp in care se indigneaza despre cum fura lumea statul. Mai nou un val de manie proletara s-a abatut peste guvernanti pentru ca vor sa introduca CAS la veniturile din drepturi de autor. Adica noi de ce sa platim pentru pensiile altora? Sa plateasca altii, noi suntem artisti.”
Citeste tot articolul.
Ai putut sa citesti in urma cu cateva saptamani, la ce lucrez.
Iata ca, dupa lupte seculare ce au durat cateva luni 
, aplicatia, Shelfster pe numele ei, a fost lansata in versiune Private Beta (ceea ce inseamna ca poti sa-ti creezi un cont nou doar pe baza de invitatii).
Pe scurt despre Shelfster
Shelfster este o aplicatie care te va ajuta sa-ti organizezi informatia favorita din toate mediile si documentele cu care interactionezi, sa o pastrezi intr-un cont online pe care poti sa-l accesezi de oriunde ai o conexiune la Internet, si sa o regasesti cu usurinta oridecateori ai nevoie. Iar asta nu e tot! Ne-am gandit ca ar fi oportun ca aceasta informatie favorita sa circule cu usurinta si sa cream o comunitate in jurul ei, de la care sa descoperi si sa inveti lucruri noi.
Daca crezi ca ai fi interesat sa folosesti aplicatia, nu ezita sa-mi scrii un mail pe adresa laurentiu.b[at]gmail.com si am sa-ti dau cu placere o invitatie.
Stau in fata cafelei. Nu o postura privilegiata, dar mai bine pozitionat decat lingura ce sta rezemata de muchie si inecata pana la brau in lichidul maroniu. Nu beau cafea si nici nu ghicesc. Doar stau asa, pur si simplu, ascultand incruntat rasete dezacordate, ce ascund Prfounda Nepasare.
Ridic lenes privirea si o lipesc tampeste de monitor: litere mici, cifre, imagini, oameni cu nume ciudate care rad de alti oameni cu nume ciudate, intr-un ciclu de o culoare neobisnuita. Oameni care nu ar putea trai fara degetul aratator. Inchid ochii fiindca ma apuca sila. ['Obosila' ma apasa chiar mai tare decat oboseala].
[Sunt copil, si duc in spate un brat de vitze de vie uscate. Bunica face paine. Eu trebuie sa pregatesc cuptorul. Sunt hipnotizat de caldura si flacarile lui, si parca simt ca-mi pedepsesc greselile apropiindu-ma curajos de el. Le ard, pur si simplu. Nu miros a cafea...]
Gandul asta ma trezeste; si mirosul cafelei. Oamenii cu nume ciudate se injura in continuare. Nici macar nu se cunosc, dar se injura intr-un duel al creativitatii obscene.
Dau pe gat o sorbitura din lichidul cafeniu. Las capul intr-o parte in speranta ca, dincolo de monitor, am sa vad un curcubeu. Acolo insa nu e decat automatul de cafea, in 3 culori. Inchid ochii sa prind curcubeul, insa e atat de senin acum, incat trebuie invoc ploaia care sa-mi aduca curcubeul. Nu sunt atat de puternic.
Suna telefonul si imi dau seama ca nu au mai ramas pe lume decat eu si oamenii cu nume ciudate. O cana de cafea si un curcubeu in asteptare. Momentul acesta si iluzia ca va ramane aici pentru totdeauna.
Uite ca mi-am luat un picior in mana si l-am trecut pragul. Vrand-nevrand, am trecut in 2010. Nu am simtit aceasta trecere, o simt de fapt doar cand ma uit pe calendar.
Si, ca orice muritor de rand, am incercat, cu un pix si o foaie in fata, sa trag linie si sa socotesc: ce a fost bun si ce nu in anul care a trecut:
- de departe, cea mai mare realizare este faptul ca am intalnit un om extraordinar, care mi-a reamintit ca fara dragoste si bunatate traim o viata searbada de tot; iubesc aceasta persoana
- un alt lucru bun a fost atingerea celei mai bune forme sportive care, din pacate, pe finalul anului, din cauza unei accidentari si a unor probleme de sanatate s-a transformat in cea mai slaba forma sportiva; extaz si agonie
- al treilea lucru bun si important este dezvoltarea si implicarea ca antreprenor intr-un proiect la care tin foarte foarte mult, la care lucrez cu o echipa extraordinara, si pe care il vom duce pe culmile succesului; in curand va fi lansat, intr-o versiune ”private beta”
- despre bani nu va povestesc multe, banii sunt o recompensa pentru ceea ce faci, cu mai multa sau mai putina pasiune;
Daca ma intrebi ce-mi doresc in 2010, ei bine, imi doresc sa pun degetul si sa spun ”este!”, imi doresc sa-mi pun rotitele, oscioarele si muschiuletii in miscare, sa-mi pastrez in continuare privirea atintita la jumatatea plina a paharului iar pe cea goala sa o inchid intr-o a doua cutie a Pandorei ce nu va putea fi redeschisa, sa mai lansez macar un proiect online, sa fiu mai rabdator. Mai intelept.
Iar voua, cu ocazia acestei treceri, cu ocazia acestui nou inceput, va doresc multa dragoste, sanatate, sinceritatea cu voi insiva, ambitie si pahare pline cu doua jumatati pline!
Un 2010 extraordinar!
Laurentiu Bancu, un oradean absolvent al Facultatii de Litere, scrie pe acest blog cu speranta ca, schimbandu-te pe tine insuti, poti supravietui un ceas in plus in lumea-ntoarsa cu dosu-n sus. Mai multe...
